CARTEA URANTIA
Introducere
Secțiuni
- Introduction
- § I. Deitate si divinitate
- § II. Dumnezeu
- § III. Prima sursă-centru
- § IV. Realitatea universului
- § V. Realităţi de personalitate
- § VI. Energie şi arhetip
- § VII. Fiinţa supremă
- § VIII. Dumnezeu septuplul
- § IX. Dumnezeu ultimul
- § X. Dumnezeu absolutul
- § XI. Cele trei absoluturi
- § XII. Trinităţile
Foreword
Sections
ÎN MINŢILE muritorilor de pe Urantia - acesta fiind numele lumii voastre - există o mare confuzie în ceea ce priveşte semnificaţia unor termeni cum ar fi Dumnezeu, divinitate, şi deitate. Fiinţele umane sunt şi mai confuze în ceea ce priveşte relaţiile personalităţilor divine desemnate de aceste numeroase nume. Datorită acestei sărăcii conceptuale însoţite de o atât de mare confuzie ideatică, am fost însărcinat să formulez această expunere introductivă pentru a explica semnificaţiile care ar trebui să fie ataşate anumitor simboluri verbale, aşa cum ar putea fi ele folosite de acum înainte în capitolele pe care corpul revelatorilor adevărului din Orvonton a fost autorizat să le traducă în limba engleză de pe Urantia.
0:0.1 (1.1)
IN THE MINDS of the mortals of Urantia—that being the name of your world—there exists great confusion respecting the meaning of such terms as God, divinity, and deity. Human beings are still more confused and uncertain about the relationships of the divine personalities designated by these numerous appellations. Because of this conceptual poverty associated with so much ideational confusion, I have been directed to formulate this introductory statement in explanation of the meanings which should be attached to certain word symbols as they may be hereinafter used in those papers which the Orvonton corps of truth revealers have been authorized to translate into the English language of Urantia.
În efortul nostru de a extinde conştiinţa cosmică şi de a intensifica percepţia spirituală, este extrem de dificil să prezentăm nişte concepte lărgite şi un adevăr înaintat atunci când suntem limitaţi de folosirea unui limbaj restrâns al tărâmului. Cu toate acestea, mandatul nostru ne impune să facem toate eforturile necesare pentru a transmite semnificaţiile noastre folosind simbolurile verbale ale limbii engleze. Ni s-a recomandat să nu introducem termeni noi decât dacă nu se putea găsi în terminologia limbii engleze nici o expresie potrivită pentru ilustrarea acestor concepte noi, fie aceasta parţial sau chiar şi deformându-i mai mult sau mai puţin înţelesul.
0:0.2 (1.2)
It is exceedingly difficult to present enlarged concepts and advanced truth, in our endeavor to expand cosmic consciousness and enhance spiritual perception, when we are restricted to the use of a circumscribed language of the realm. But our mandate admonishes us to make every effort to convey our meanings by using the word symbols of the English tongue. We have been instructed to introduce new terms only when the concept to be portrayed finds no terminology in English which can be employed to convey such a new concept partially or even with more or less distortion of meaning.
În speranţa de a-i înlesni înţelegerea fiecărui muritor care ar putea citi cu atenţie aceste capitole şi de a evita confuzia de partea lui, socotim ca fiind înţelept să prezentăm, în acest preambul, o trecere în revistă a sensurilor care trebuie să fie ataşate numeroaselor cuvinte englezeşti ce vor fi folosite pentru a desemna Deitatea precum şi anumite concepte asociate referitoare la lucrurile, la semnificaţiile şi la valorile realităţii universale.
0:0.3 (1.3)
In the hope of facilitating comprehension and of preventing confusion on the part of every mortal who may peruse these papers, we deem it wise to present in this initial statement an outline of the meanings to be attached to numerous English words which are to be employed in designation of Deity and certain associated concepts of the things, meanings, and values of universal reality.
Însă pentru a formula această Introducere de definiţii şi de limitări de terminologie este necesar să anticipăm întrebuinţarea acestor termeni în prezentările ulterioare. Prin urmare, această Introducere nu este o expunere completă în sine: este doar un îndrumar de definiţii, destinate să îi ajute pe cei care vor citi capitolele următoare referitoare la Deitate şi la universul universurilor. Aceste capitole au fost formulate de o comisie de pe Orvonton trimisă pe Urantia în acest scop.
0:0.4 (1.4)
But in order to formulate this Foreword of definitions and limitations of terminology, it is necessary to anticipate the usage of these terms in the subsequent presentations. This Foreword is not, therefore, a finished statement within itself; it is only a definitive guide designed to assist those who shall read the accompanying papers dealing with Deity and the universe of universes which have been formulated by an Orvonton commission sent to Urantia for this purpose.
Lumea voastră, Urantia, este una din numeroasele planete locuite similare, care formează universul local al Nebadonului. Acest univers, împreună cu alte creaţii similare, formează suprauniversul Orvontonului, a cărui capitală este Uversa, locul de unde vine comisia noastră. Orvontonul este unul din cele şapte suprauniversuri evolutive ale timpului şi spaţiului care învăluie universul central al Havonei, creaţia fără început şi fără de sfârşit a perfecţiunii divine. În inima acestui univers etern şi central se găseşte neclintita Insulă a Paradisului, centrul geografic al infinitului şi lăcaşul Dumnezeului etern.
0:0.5 (1.5)
Your world, Urantia, is one of many similar inhabited planets which comprise the local universe of Nebadon. This universe, together with similar creations, makes up the superuniverse of Orvonton, from whose capital, Uversa, our commission hails. Orvonton is one of the seven evolutionary superuniverses of time and space which circle the never-beginning, never-ending creation of divine perfection—the central universe of Havona. At the heart of this eternal and central universe is the stationary Isle of Paradise, the geographic center of infinity and the dwelling place of the eternal God.
Cele şapte universuri în evoluţie, împreună cu universul central şi divin, sunt numite de noi, în general, marele univers; acestea sunt creaţiile organizate şi locuite în prezent. Ele sunt toate o parte a maestrului univers, care îmbrăţişează de asemenea universurile spaţiului exterior, nelocuite, dar aflate în curs de mobilizare.
0:0.6 (1.6)
The seven evolving superuniverses in association with the central and divine universe, we commonly refer to as the grand universe; these are the now organized and inhabited creations. They are all a part of the master universe, which also embraces the uninhabited but mobilizing universes of outer space.
DEITATEA poate fi personalizată ca Dumnezeu, fiind personală şi supra-personală în moduri care nu-i sunt pe deplin inteligibile fiinţei umane. Deitatea este caracterizată de calitatea unităţii - actuală sau potenţială - pe toate nivelele supra-materiale ale realităţii. Această calitate unificatoare creaturile o înţeleg cel mai bine ca divinitate.
0:1.2 (2.2)
DEITY is personalizable as God, is prepersonal and superpersonal in ways not altogether comprehensible by man. Deity is characterized by the quality of unity—actual or potential—on all supermaterial levels of reality; and this unifying quality is best comprehended by creatures as divinity.
7. Ultim- Deitate proiectându-se pe sine şi transcendând spaţio-timpul. Deitate omnipotentă, omniscientă, şi omniprezentă. Deitate funcţionând la al doilea nivel de expresie al divinităţii unificate, ca supra-controlor eficient şi ca sprijin absonit al maestrului univers. În comparaţie cu serviciul Deităţilor pe lângă marele univers, această funcţiune absonită în maestrul univers echivalează cu supra-controlul şi cu supra-susţinerea universale, numită uneori Ultimitatea Deităţii.
0:1.10 (2.10)
7. Ultimate—self-projected and time-space-transcending Deity. Deity omnipotent, omniscient, and omnipresent. Deity functioning on the second level of unifying divinity expression as effective overcontrollers and absonite upholders of the master universe. As compared with the ministry of the Deities to the grand universe, this absonite function in the master universe is tantamount to universal overcontrol and supersustenance, sometimes called the Ultimacy of Deity.
Nivelul absonit al realităţii este caracterizat de lucruri şi de fiinţe lipsite de început şi de sfârşit şi prin transcenderea timpului şi a spaţiului. Absonitarii nu sunt creaţi; ei sunt exteriorizaţi - ei sunt, pur şi simplu. Nivelul de Deitate a Ultimităţii implică o funcţiune relativă realităţilor absonite. Pe orişice parte a maestrului univers, ori de câte ori timpul şi spaţiul sunt transcense, un astfel de fenomen absonit este un act al Ultimităţii Deităţii.
0:1.12 (2.12)
The absonite level of reality is characterized by things and beings without beginnings or endings and by the transcendence of time and space. Absoniters are not created; they are eventuated—they simply are. The Deity level of Ultimacy connotes a function in relation to absonite realities. No matter in what part of the master universe, whenever time and space are transcended, such an absonite phenomenon is an act of the Ultimacy of Deity.
Nivelul absolut este lipsit de început, fără sfârşit, lipsit de timp şi de spaţiu. De exemplu: în Paradis timpul şi spaţiul nu există; statutul temporal-spaţial al Paradisului este absolut. Acest nivel este acela al Trinităţii, atins în mod existenţial de Deităţile Paradisului, însă acest al treilea nivel de expresie a Deităţii unificate nu este pe deplin unificat în modul experienţial. Oricare ar fi momentul, locul şi maniera în care funcţionează nivelul absolut al Deităţii, valorile şi semnificaţiile absolute ale Paradisului sunt manifeste.
0:1.13 (2.13)
The absolute level is beginningless, endless, timeless, and spaceless. For example: On Paradise, time and space are nonexistent; the time-space status of Paradise is absolute. This level is Trinity attained, existentially, by the Paradise Deities, but this third level of unifying Deity expression is not fully unified experientially. Whenever, wherever, and however the absolute level of Deity functions, Paradise-absolute values and meanings are manifest.
0:1.18 (3.5)
Divinity may be perfect—complete—as on existential and creator levels of Paradise perfection; it may be imperfect, as on experiential and creature levels of time-space evolution; or it may be relative, neither perfect nor imperfect, as on certain Havona levels of existential-experiential relationships.
DUMNEZEU este un simbol verbal desemnând toate personalizările Deităţii. Termenul necesită o definire diferită pe fiecare nivel personal al funcţiunii Deităţii şi trebuie apoi re-definit în cadrul fiecăruia din aceste nivele, deoarece acest termen poate fi folosit pentru a desemna diversele personalizări coordonate şi subordonate ale Deităţii; de exemplu, Fii Creatori Paradisiaci - părinţii universurilor locale.
0:2.6 (3.19)
GOD is a word symbol designating all personalizations of Deity. The term requires a different definition on each personal level of Deity function and must be still further redefined within each of these levels, as this term may be used to designate the diverse co-ordinate and subordinate personalizations of Deity; for example: the Paradise Creator Sons—the local universe fathers.
4. Dumnezeu Supremul- Dumnezeul timpului şi spaţiului, în actualizare sau în evoluţie. Deitate personală realizând, în asociere, împlinirea experienţială temporal-spaţială a identităţii creatură-Creator. Fiinţa Supremă experimentează în mod personal experienţa împliniri unităţii Deităţii, ca Dumnezeu în evoluţie şi experienţial al creaturilor evolutive ale timpului şi spaţiului.
0:2.15 (4.9)
4. God the Supreme—the actualizing or evolving God of time and space. Personal Deity associatively realizing the time-space experiential achievement of creature-Creator identity. The Supreme Being is personally experiencing the achievement of Deity unity as the evolving and experiential God of the evolutionary creatures of time and space.
5. Dumnezeu Septuplul- Personalitate a Deităţii funcţionând efectiv oriunde în timp şi în spaţiu. Deităţile personale ale Paradisului şi asociaţii lor creatori, funcţionând înăuntrul frontierelor universului central şi dincolo de ele şi personalizând puterea în calitate de Fiinţă Supremă, pe primul nivel al creaturii la care se revelează, în timp şi în spaţiu, Deitatea unificatoare. Acest nivel, marele univers, este sfera în care personalităţile din Paradis coboară în spaţiu-timp, în asociere reciprocă cu creaturile evolutive care urcă în spaţio-timp.
0:2.16 (4.10)
5. God the Sevenfold—Deity personality anywhere actually functioning in time and space. The personal Paradise Deities and their creative associates functioning in and beyond the borders of the central universe and power-personalizing as the Supreme Being on the first creature level of unifying Deity revelation in time and space. This level, the grand universe, is the sphere of the time-space descension of Paradise personalities in reciprocal association with the time-space ascension of evolutionary creatures.
6. Dumnezeu Ultimul- Dumnezeu în curs de exteriorizare din supra-timp şi din spaţiul transcens. Al doilea nivel experienţial la care se manifestă Deitatea unificatoare. Dumnezeu cel Ultim implică realizarea dobândită a sintezei valorilor supra-personale - absonite, a valorilor spaţio-timpului transcens şi a valorilor experienţiale care au fost exteriorizate; aceste valori fiind coordonate pe nivelele creative finale ale realităţii Deităţii.
0:2.17 (4.11)
6. God the Ultimate—the eventuating God of supertime and transcended space. The second experiential level of unifying Deity manifestation. God the Ultimate implies the attained realization of the synthesized absonite-superpersonal, time-space-transcended, and eventuated-experiential values, co-ordinated on final creative levels of Deity reality.
7. Dumnezeu Absolutul- Dumnezeu care experimentează valori supra-personale transcense şi semnificaţii ale divinităţii transcense, acum existenţial ca Absolut al Deităţii. Aceasta este al treilea nivel de expansiune şi de expresie al Deităţii unificatoare. Pe acest nivel supercreativ, Deitatea experimentează epuizarea potenţialului personalizabil, întâlneşte plenitudinea divinităţii, şi suportă consumarea capacităţii de a se revela la nivele succesive şi progresive de personalizări diferite. Acum, Deitatea întâlneşte Absolutul fără de calităţi, se ciocneşte de el şi face experienţa identităţii cu el.
0:2.18 (4.12)
7. God the Absolute—the experientializing God of transcended superpersonal values and divinity meanings, now existential as the Deity Absolute. This is the third level of unifying Deity expression and expansion. On this supercreative level, Deity experiences exhaustion of personalizable potential, encounters completion of divinity, and undergoes depletion of capacity for self-revelation to successive and progressive levels of other-personalization. Deity now encounters, impinges upon, and experiences identity with, the Unqualified Absolute.
Dumnezeu - Tatăl Universal - este personalitatea Primei Surse-Centru şi, ca atare, menţine relaţii personale de control infinit asupra tuturor surselor-centre coordonate şi subordonate. Un astfel de control este personal şi infinit în potenţial, chiar dacă s-ar putea să nu funcţioneze niciodată efectiv, datorită perfecţiunii funcţiunii acestor surse-centre şi a acestor personalităţi coordonate şi subordonate.
0:3.10 (5.9)
God—the Universal Father—is the personality of the First Source and Center and as such maintains personal relations of infinite control over all co-ordinate and subordinate sources and centers. Such control is personal and infinite in potential, even though it may never actually function owing to the perfection of the function of such co-ordinate and subordinate sources and centers and personalities.
Prima Sursă-Centru este, prin urmare, primordială în toate domeniile: deificate sau nedeificate, personale sau impersonale, actuale sau potenţiale, finite sau infinite. Fiinţă sau lucru, relativitate sau finalitate, nimic de felul acestora nu există decât în relaţie directă sau indirectă cu întâietatea Primei Surse-Centru şi în dependenţă faţă de aceasta.
0:3.11 (5.10)
The First Source and Center is, therefore, primal in all domains: deified or undeified, personal or impersonal, actual or potential, finite or infinite. No thing or being, no relativity or finality, exists except in direct or indirect relation to, and dependence on, the primacy of the First Source and Center.
1. Forţele de gravitaţie ale universurilor materiale converg în centrul de gravitaţie al Paradisului de jos. Acesta este motivul pentru care poziţia geografică a persoanei sale este fixată veşnic în relaţie absolută cu centrul de energie-forţă al planului inferior sau material al Paradisului. Însă personalitatea absolută a Deităţii există pe planul superior sau spiritual al Paradisului.
0:3.13 (5.12)
1. The gravity forces of the material universes are convergent in the gravity center of nether Paradise. That is just why the geographic location of his person is eternally fixed in absolute relation to the force-energy center of the nether or material plane of Paradise. But the absolute personality of Deity exists on the upper or spiritual plane of Paradise.
REALITATEA, aşa cum este ea înţeleasă de fiinţele finite, este parţială, relativă, şi vagă. Maximul de realitate a Deităţii pe deplin inteligibilă creaturilor evolutive finite este conţinut în Fiinţa Supremă. Cu toate acestea, există realităţi antecedente şi eterne, realităţi suprafinite, care sunt ancestrale în comparaţie cu această Deitate Supremă a creaturilor evolutive ale spaţio-timpului. În încercarea de a descrie originea şi natura realităţii universale, suntem nevoiţi să folosim tehnica raţionamentului din spaţio-timp pentru a atinge nivelul minţii finite. De aceea trebuie să prezentăm multe dintre evenimentele simultane din eternitate ca pe nişte operaţiuni secvenţiale.
0:3.20 (5.19)
REALITY, as comprehended by finite beings, is partial, relative, and shadowy. The maximum Deity reality fully comprehensible by evolutionary finite creatures is embraced within the Supreme Being. Nevertheless there are antecedent and eternal realities, superfinite realities, which are ancestral to this Supreme Deity of evolutionary time-space creatures. In attempting to portray the origin and nature of universal reality, we are forced to employ the technique of time-space reasoning in order to reach the level of the finite mind. Therefore must many of the simultaneous events of eternity be presented as sequential transactions.
O creatură din spaţio-timp ar considera originea şi diferenţierea Realităţii astfel: eternul şi infinitul EU SUNT a dobândit eliberarea Deităţii din lanţurile infinităţii fără de atribute prin exerciţiul liberei voinţe inerente şi eterne, iar acest divorţ de infinitatea fără de atribute a produs prima tensiune a divinităţii absolute. Această tensiune diferenţială a infinităţii este rezolvată de Absolutul Universal, care acţionează pentru a unifica şi coordona infinitatea dinamică a Deităţii Totale şi infinitatea statică a Absolutului fără de Atribute.
0:3.21 (6.1)
As a time-space creature would view the origin and differentiation of Reality, the eternal and infinite I AM achieved Deity liberation from the fetters of unqualified infinity through the exercise of inherent and eternal free will, and this divorcement from unqualified infinity produced the first absolute divinity-tension. This tension of infinity differential is resolved by the Universal Absolute, which functions to unify and co-ordinate the dynamic infinity of Total Deity and the static infinity of the Unqualified Absolute.
În această operaţiune originară, EU SUNT-ul teoretic a ajuns la realizarea personalităţii devenind simultan Tatăl Etern al Fiului Originar şi Eterna Sursă a Insulei Paradisului. Coexistente cu diferenţierea Fiului de Tată şi în prezenţa Paradisului au apărut persoana Spiritului Infinit şi universul central al Havonei. Odată cu apariţia Deităţii personale coexistente - Fiul Etern şi Spiritul Infinit - Tatăl s-a eliberat, în calitate de personalitate, de difuziunea sa prin ansamblul potenţialului Deităţii Totale, ceea ce altfel ar fi fost inevitabil. De atunci înainte Tatăl împlineşte întregul potenţial al Deităţii numai în asocierea de Trinitate cu cei doi egali ai săi în Deitate. În acelaşi timp, Deitatea experienţială este actualizată tot mai mult pe nivelele divine ale Supremaţiei, ale Ultimităţii şi ale Absoluităţii.
0:3.22 (6.2)
In this original transaction the theoretical I AM achieved the realization of personality by becoming the Eternal Father of the Original Son simultaneously with becoming the Eternal Source of the Isle of Paradise. Coexistent with the differentiation of the Son from the Father, and in the presence of Paradise, there appeared the person of the Infinite Spirit and the central universe of Havona. With the appearance of coexistent personal Deity, the Eternal Son and the Infinite Spirit, the Father escaped, as a personality, from otherwise inevitable diffusion throughout the potential of Total Deity. Thenceforth it is only in Trinity association with his two Deity equals that the Father fills all Deity potential, while increasingly experiential Deity is being actualized on the divinity levels of Supremacy, Ultimacy, and Absoluteness.
Conceptul de EU SUNT este o concesie filozofică pe care o facem minţii finite a omului, legate de timp şi înlănţuită de spaţiu, imposibilităţii creaturii de a înţelege existenţele din eternitate - realităţile şi relaţiile fără început şi fără sfârşit. Pentru creatura din spaţio-timp toate lucrurile trebuie să aibă un început, cu excepţia UNULUI FĂRĂ DE CAUZĂ, cauză primordială a cauzelor. De aceea, noi conceptualizăm acest nivel de valoare filozofică ca EU SUNT, învăţându-le în acelaşi timp pe toate creaturilor că Fiul Etern şi Spiritul Infinit sunt co-eterne ale lui EU SUNT; cu alte cuvinte, nu a existat nici o vreme în care EU SUNT-ul nu era Tatăl Fiului şi, împreună cu acesta, Tatăl Spiritului.
0:3.23 (6.3)
The concept of the I AM is a philosophic concession which we make to the time-bound, space-fettered, finite mind of man, to the impossibility of creature comprehension of eternity existences—nonbeginning, nonending realities and relationships. To the time-space creature, all things must have a beginning save only the ONE UNCAUSED—the primeval cause of causes. Therefore do we conceptualize this philosophic value-level as the I AM, at the same time instructing all creatures that the Eternal Son and the Infinite Spirit are coeternal with the I AM; in other words, that there never was a time when the I AM was not the Father of the Son and, with him, of the Spirit.
Infinitul este folosit pentru a denota plinătatea - finalitatea - implicată de primordialitatea Primei Surse-Centru. EU SUNT-ul teoretic este, pentru creatură, o extensiune filozofică a „infinităţii voinţei”, însă Infinitul este un nivel de valoare actual ( real ) reprezentând intensiunea eternităţii adevăratei infinităţi a liberului arbitru absolut şi neîncătuşat a Tatălui Universal. Acest concept este uneori desemnat ca Infinitul-Tată.
0:3.24 (6.4)
The Infinite is used to denote the fullness—the finality—implied by the primacy of the First Source and Center. The theoretical I AM is a creature-philosophic extension of the “infinity of will,” but the Infinite is an actual value-level representing the eternity-intension of the true infinity of the absolute and unfettered free will of the Universal Father. This concept is sometimes designated the Father-Infinite.
O mare parte a confuziei încercate de toate ordinele de fiinţe, superioare şi inferioare, în eforturile lor de a descoperi Infinitul-Tată, este inerentă posibilităţilor lor limitate de înţelegere. Primordialitatea absolută a Tatălui Universal nu este evidentă pe nivelele subinfinite; prin urmare, probabil că numai Fiul Etern şi Spiritul Infinit cunosc cu adevărat Tatăl în calitate de infinitate; pentru toate celelalte personalităţi, un astfel de concept reprezintă exerciţiul credinţei.
0:3.25 (6.5)
Much of the confusion of all orders of beings, high and low, in their efforts to discover the Father-Infinite, is inherent in their limitations of comprehension. The absolute primacy of the Universal Father is not apparent on subinfinite levels; therefore is it probable that only the Eternal Son and the Infinite Spirit truly know the Father as an infinity; to all other personalities such a concept represents the exercise of faith.
2. Realitatea deificată îmbrăţişează toate potenţialele Deităţii infinite care se întind peste toate domeniile personalităţii, de la finitul cel mai jos până la infinitul cel mai elevat. Ea include astfel domeniul a tot ceea ce este personalizabil şi, mai mult, mergând până la prezenţa Absolutului Deităţii.
3. Realitatea interasociată. Realitatea universului se presupune fie deificată, fie nedeificată, însă pentru fiinţele subdeificate există un vast domeniu de realitate interasociată, potenţială şi în actualizare, care este greu de identificat. O mare parte a acestei realităţi coordonate este conţinută în tărâmurile Absolutului Universal.
0:4.4 (7.2)
3. Interassociated reality. Universe reality is supposedly either deified or undeified, but to subdeified beings there exists a vast domain of interassociated reality, potential and actualizing, which is difficult of identification. Much of this co-ordinate reality is embraced within the realms of the Universal Absolute.
Iată conceptul primordial al realităţii originare: Tatăl instaurează şi menţine Realitatea. Diferenţialele primordiale ale realităţii sunt deificatul şi nedeificatul - Absolutul Deităţii şi Absolutul fără de Atribute. Relaţia primordială este tensiunea dintre ele. Această tensiune a divinităţii, iniţiată de Tată este perfect rezolvată de Absolutul Universal şi eternizată în calitate de Absolut Universal.
0:4.5 (7.3)
This is the primal concept of original reality: The Father initiates and maintains Reality. The primal differentials of reality are the deified and the undeified—the Deity Absolute and the Unqualified Absolute. The primal relationship is the tension between them. This Father-initiated divinity-tension is perfectly resolved by, and eternalizes as, the Universal Absolute.
2. Absolută şi subabsolută. Realităţile absolute sunt existenţe de eternitate. Realităţile subabsolute sunt proiectate pe două nivele: Absonite - realităţi care sunt relative atât în raport cu timpul, cât şi cu eternitatea. Finite - realităţi care sunt proiectate în spaţiu şi sunt actualizate în timp.
4. Personală şi Impersonală. Expansiunea Deităţii, expresia personalităţii şi evoluţia universului sunt condiţionate pentru totdeauna de actul liberului-arbitru al Tatălui, care a separat, pentru totdeauna, pe de o parte semnificaţiile şi valorile mental-spiritual-personale de actualitate şi de potenţialitate care converg în Fiul Etern şi, pe de alta, lucrurile care sunt centrate în Insula eternă a Paradisului şi care îi sunt inerente.
0:4.10 (7.8)
4. Personal and Impersonal. Deity expansion, personality expression, and universe evolution are forever conditioned by the Father’s freewill act which forever separated the mind-spirit-personal meanings and values of actuality and potentiality centering in the Eternal Son from those things which center and inhere in the eternal Isle of Paradise.
PARADISUL este un termen care include Absoluturile focale personale şi nepersonale ale tuturor fazelor realităţii universului. Bine determinat, Paradisul poate desemna toate formele realităţii, ale Deităţii, ale divinităţii, ale personalităţii şi ale energiei - spirituală, mentală sau materială. Toate se împărtăşesc din Paradis ca loc de origine, de funcţiune şi destin în ceea ce priveşte valorile, înţelesurile şi existenţa faptică.
0:4.11 (7.9)
PARADISE is a term inclusive of the personal and the nonpersonal focal Absolutes of all phases of universe reality. Paradise, properly qualified, may connote any and all forms of reality, Deity, divinity, personality, and energy—spiritual, mindal, or material. All share Paradise as the place of origin, function, and destiny, as regards values, meanings, and factual existence.
Insula Paradisului- Paradisul, fără nici o altă însuşire, este Absolutul controlului material-gravitaţional al Primei Surse-Centru. Paradisul este lipsit de mişcare şi este singurul lucru staţionar din universul universurilor. Insula Paradisului are o amplasare în univers, însă nu are o poziţie în spaţiu. Această Insulă eternă este sursa efectivă a universurilor fizice - trecute, prezente şi viitoare. Insula nucleară de Lumină provine din Deitate, însă nu se poate spune că ea este Deitate. Creaţiile materiale nu sunt nici o parte a Deităţii; ele sunt o consecinţă a acesteia.
0:4.12 (7.10)
The Isle of Paradise—Paradise not otherwise qualified—is the Absolute of the material-gravity control of the First Source and Center. Paradise is motionless, being the only stationary thing in the universe of universes. The Isle of Paradise has a universe location but no position in space. This eternal Isle is the actual source of the physical universes—past, present, and future. The nuclear Isle of Light is a Deity derivative, but it is hardly Deity; neither are the material creations a part of Deity; they are a consequence.
Paradisul nu este un creator; este un controlor unic al unor numeroase activităţi ale universului, mai mult ceva care controlează decât care reacţionează. De la un capăt la altul al universurilor materiale, Paradisul influenţează reacţiile şi conduita tuturor fiinţelor care au de-a face cu forţa, energia şi puterea, însă Paradisul în sine este unic, exclusiv şi izolat în universuri. Paradisul nu reprezintă nimic, şi nimic nu reprezintă Paradisul. El nu este o forţă, dar nici o prezenţă; este Paradisul, şi atât.
0:4.13 (7.11)
Paradise is not a creator; it is a unique controller of many universe activities, far more of a controller than a reactor. Throughout the material universes Paradise influences the reactions and conduct of all beings having to do with force, energy, and power, but Paradise itself is unique, exclusive, and isolated in the universes. Paradise represents nothing and nothing represents Paradise. It is neither a force nor a presence; it is just Paradise.
Personalitatea este un nivel al realităţii deificate şi se întinde de la nivelul muritor şi median de activare mentală superioară a adoraţiei şi înţelepciunii; ea trece prin nivelele morontial şi spiritual, şi ajunge până la statutul de finalitate al personalităţii. Aceasta este ascensiunea evolutivă a personalităţii muritorilor şi a personalităţii creaturilor de acest tip, însă universul mai comportă numeroase alte ordine de personalităţi.
0:5.1 (8.1)
Personality is a level of deified reality and ranges from the mortal and midwayer level of the higher mind activation of worship and wisdom up through the morontial and spiritual to the attainment of finality of personality status. That is the evolutionary ascent of mortal- and kindred-creature personality, but there are numerous other orders of universe personalities.
Realitatea este supusă expansiunii universale, iar personalitatea unei diversificări infinite, şi ambele sunt capabile de o coordonare aproape nelimitată cu Deitatea şi de o stabilitate eternă. În timp ce câmpul metamorfic al realităţii nonpersonale este strict limitat, nu ştim să existe nici o limită pentru evoluţia progresivă a realităţilor personalităţii.
0:5.2 (8.2)
Reality is subject to universal expansion, personality to infinite diversification, and both are capable of well-nigh unlimited Deity co-ordination and eternal stabilization. While the metamorphic range of nonpersonal reality is definitely limited, we know of no limitations to the progressive evolution of personality realities.
Pe nivelele experienţiale atinse, toate ordinele sau valorile personalităţii sunt asociabile şi chiar co-creatoare. Chiar Dumnezeu şi fiinţa umană pot coexista într-o personalitate unificată, aşa cum e demonstrat atât de deplin în statutul actual al lui Cristos Mihail - Fiu al Omului şi Fiu al lui Dumnezeu.
Toate ordinele şi fazele subinfinite ale personalităţii sunt accesibile asocierii şi sunt potenţial co-creatoare. Pre-personalul, personalul şi supra-personalul sunt toate legate laolaltă printr-un potenţial reciproc de realizare coordonată, de împlinire progresivă şi de capacitate co-creatoare. Impersonalul nu se transmută însă niciodată direct în personal. Personalitatea nu este niciodată spontană; ea este darul Părintelui din Paradis. Personalitatea este supraimpusă energiei şi nu este asociată decât cu sisteme energetice vii; identitatea poate fi asociată cu arhetipuri de energie nevii.
0:5.4 (8.4)
All subinfinite orders and phases of personality are associative attainables and are potentially cocreational. The prepersonal, the personal, and the superpersonal are all linked together by mutual potential of co-ordinate attainment, progressive achievement, and cocreational capacity. But never does the impersonal directly transmute to the personal. Personality is never spontaneous; it is the gift of the Paradise Father. Personality is superimposed upon energy, and it is associated only with living energy systems; identity can be associated with nonliving energy patterns.
Tatăl Universal este secretul realităţii personalităţii şi al destinului personalităţii. Fiul Etern este personalitatea absolută, secretul energiei spirituale, al spiritelor morontiale şi al spiritelor devenite perfecte. Autorul Comun este personalitatea minţii-spirit, sursa inteligenţei, a raţiunii şi a minţii universale. Insula Paradisului este însă nepersonală şi extraspirituală, fiind esenţa trupului universal, sursa şi centrul materiei fizice şi maestrul arhetip absolut al realităţii materiale universale.
0:5.5 (8.5)
The Universal Father is the secret of the reality of personality, the bestowal of personality, and the destiny of personality. The Eternal Son is the absolute personality, the secret of spiritual energy, morontia spirits, and perfected spirits. The Conjoint Actor is the spirit-mind personality, the source of intelligence, reason, and the universal mind. But the Isle of Paradise is nonpersonal and extraspiritual, being the essence of the universal body, the source and center of physical matter, and the absolute master pattern of universal material reality.
4. Sufletul. Sufletul omului este o dobândire experienţială. În măsura în care o creatură muritoare alege să „facă voia Tatălui care este în ceruri,” spiritul care locuieşte în ea devine părintele unei noi realităţi în experienţa umană.. Mintea muritoare şi materială este mama acestei realităţi emergente. Substanţa acestei noi realităţi nu este nici materială, nici spirituală - ea este morontială. Acesta este sufletul emergent şi nemuritor destinat să supravieţuiască morţii fizice şi să înceapă ascensiunea Paradisului.
0:5.10 (8.10)
4. Soul. The soul of man is an experiential acquirement. As a mortal creature chooses to “do the will of the Father in heaven,” so the indwelling spirit becomes the father of a new reality in human experience. The mortal and material mind is the mother of this same emerging reality. The substance of this new reality is neither material nor spiritual—it is morontial. This is the emerging and immortal soul which is destined to survive mortal death and begin the Paradise ascension.
Personalitatea. Personalitatea omului muritor nu este nici corp, nici minte, nici spirit; ea nu este nici sufletul. Personalitatea este singura realitate invariantă în experienţa mereu schimbătoare a unei creaturi; iar ea unifică toţi ceilalţi factori asociaţi ai individualităţii. Personalitatea este darul unic conferit de Tatăl Universal energiilor vii şi asociate materiei, minţii şi spiritului, şi care supravieţuieşte odată cu supravieţuirea sufletului morontial.
0:5.11 (9.1)
Personality. The personality of mortal man is neither body, mind, nor spirit; neither is it the soul. Personality is the one changeless reality in an otherwise ever-changing creature experience; and it unifies all other associated factors of individuality. The personality is the unique bestowal which the Universal Father makes upon the living and associated energies of matter, mind, and spirit, and which survives with the survival of the morontial soul.
Numim personale toate lucrurile care reacţionează la circuitul personalităţii Tatălui. Numim spirit tot ceea ce reacţionează la circuitul spiritual al Fiului. Şi la tot ceea ce răspunde la circuitul mental al Autorului Comun îi spunem minte, mintea ca atribut al Spiritului Infinit, mintea în toate fazele sale. Numim materie - energia-materie în toate stările ei metamorfice - tot ceea ce răspunde la circuitul gravitaţiei materiale centrat în Paradisul de jos.
0:6.1 (9.3)
Any and all things responding to the personality circuit of the Father, we call personal. Any and all things responding to the spirit circuit of the Son, we call spirit. Any and all that responds to the mind circuit of the Conjoint Actor, we call mind, mind as an attribute of the Infinite Spirit—mind in all its phases. Any and all that responds to the material-gravity circuit centering in nether Paradise, we call matter—energy-matter in all its metamorphic states.
ENERGIE este folosit ca termen global aplicat tărâmurilor spiritual, mental şi material. Cuvântul forţă este folosit în general de aceeaşi manieră. Putere este în general limitat la desemnarea nivelului electronic al materiei, materia marelui univers care răspunde la gravitaţia liniară. Putere este folosit şi pentru a desemna suveranitatea. Nu putem să ne conformăm definiţiilor general acceptate de voi pentru forţă, energie şi putere. Limbajul vostru este atât de sărac încât trebuie să conferim acestor termeni semnificaţii multiple.
0:6.2 (9.4)
ENERGY we use as an all-inclusive term applied to spiritual, mindal, and material realms. Force is also thus broadly used. Power is ordinarily limited to the designation of the electronic level of material or linear-gravity-responsive matter in the grand universe. Power is also employed to designate sovereignty. We cannot follow your generally accepted definitions of force, energy, and power. There is such paucity of language that we must assign multiple meanings to these terms.
Mintea este un fenomen implicând prezenţa şi activitatea unui instrument viu, adăugat la sisteme de energie variată, şi acest fapt este adevărat la toate nivele de inteligenţă. În personalitate, mintea intervine între spirit şi materie. Prin urmare, universul este iluminat de trei tipuri de lumină: lumina materială, intuiţia intelectuală şi luminozitatea spiritului.
0:6.8 (9.10)
Mind is a phenomenon connoting the presence-activity of living ministry in addition to varied energy systems; and this is true on all levels of intelligence. In personality, mind ever intervenes between spirit and matter; therefore is the universe illuminated by three kinds of light: material light, intellectual insight, and spirit luminosity.
UN ARHETIP poate să se găsească proiectat sub un aspect material, spiritual sau mental, sau ca o combinaţie a acestor energii. El poate impregna personalităţile, identităţile, entităţile sau materia nevie. Însă un arhetip este un arhetip şi rămâne un arhetip. Numai copiile după el sunt multiplicate.
Un arhetip poate configura energia, însă nu o controlează. Gravitaţia este singurul control al energiei-materie. Nici spaţiul, nici arhetipul nu reacţionează la gravitaţie, însă nu există relaţie între spaţiu şi arhetip. Spaţiul nu este nici arhetip, nici arhetip potenţial. Arhetipul este o configuraţie a realităţii care şi-a plătit deja întreaga sa datorie faţă de gravitaţie. Realitatea unui arhetip constă în energiile sale, în mintea sa, în spiritul său sau în componentele sale materiale.
0:6.11 (10.3)
Pattern may configure energy, but it does not control it. Gravity is the sole control of energy-matter. Neither space nor pattern are gravity responsive, but there is no relationship between space and pattern; space is neither pattern nor potential pattern. Pattern is a configuration of reality which has already paid all gravity debt; the reality of any pattern consists of its energies, its mind, spirit, or material components.
În contrast cu aspectul totalului, arhetipul revelează aspectul individual al energiei şi al personalităţii. Formele personalităţii sau ale identităţii sunt arhetipuri rezultând din energie (fizică, spirituală sau mentală), însă nu sunt inerente acesteia. Această calitate a energiei sau a personalităţii, în virtutea căreia este făcut să apară arhetipul, îi poate fi atribuită lui Dumnezeu - Deităţii - înzestrării cu forţă din Paradisului, coexistenţei personalităţii şi a puterii.
0:6.12 (10.4)
In contrast to the aspect of the total, pattern discloses the individual aspect of energy and of personality. Personality or identity forms are patterns resultant from energy (physical, spiritual, or mindal) but are not inherent therein. That quality of energy or of personality by virtue of which pattern is caused to appear may be attributed to God—Deity—to Paradise force endowment, to the coexistence of personality and power.
Mecanismul Deităţii al maestrului univers este dublu în ceea ce priveşte relaţiile de eternitate. Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Spiritul sunt eterni - sunt fiinţe existenţiale - în timp ce Dumnezeu Supremul, Dumnezeu Ultimul, Dumnezeu Absolutul sunt personalităţii ale Deităţii în curs de actualizare. Ele sunt dintr-o epocă posterioară Havonei în sferele spaţio-timpului şi în cele ale spaţio-timpului trascense ale maestrului univers în expansiune evolutivă. Aceste personalităţi ale Deităţii care se actualizează sunt viitoruri eterne din momentul în care, şi în măsura în care, ele personalizează puterea în universurile crescătoare, prin tehnica actualizării experienţiale a potenţialelor creative-asociative ale Deităţilor eterne ale Paradisului.
0:7.1 (10.6)
The Deity mechanism of the master universe is twofold as concerns eternity relationships. God the Father, God the Son, and God the Spirit are eternal—are existential beings—while God the Supreme, God the Ultimate, and God the Absolute are actualizing Deity personalities of the post-Havona epochs in the time-space and the time-space-transcended spheres of master universe evolutionary expansion. These actualizing Deity personalities are future eternals from the time when, and as, they power-personalize in the growing universes by the technique of the experiential actualization of the associative-creative potentials of the eternal Paradise Deities.
Tatăl, Fiul şi Spiritul sunt existenţiali - existenţiali în actualitate (chiar dacă toate potenţialele sunt presupuse experienţiale). Supremul şi Ultimul sunt în întregime experienţiali. Absolutul Deităţii este experienţial în actualizare, însă existenţial în potenţialitate. Esenţa Deităţii este eternă, însă doar cele trei persoane originare ale Deităţii sunt eterne în mod categoric. Toate celelalte personalităţi ale Deităţii au o origine, însă destinul lor este etern.
0:7.5 (10.10)
The Father, Son, and Spirit are existential—existential in actuality (though all potentials are supposedly experiential). The Supreme and the Ultimate are wholly experiential. The Deity Absolute is experiential in actualization but existential in potentiality. The essence of Deity is eternal, but only the three original persons of Deity are unqualifiedly eternal. All other Deity personalities have an origin, but they are eternal in destiny.
După ce a împlinit expresia Deităţii existenţiale de sine în Fiu şi în Spirit, Tatăl împlineşte acum expresia experienţială pe nivele de Deitate până acum impersonale şi relevate ca Dumnezeu Supremul, ca Dumnezeu Ultimul şi ca Dumnezeu Absolutul. Însă aceste Deităţi experienţiale nu sunt în întregime existente în prezent; ele sunt în plin proces de actualizare.
0:7.6 (10.11)
Having achieved existential Deity expression of himself in the Son and the Spirit, the Father is now achieving experiential expression on hitherto impersonal and unrevealed deity levels as God the Supreme, God the Ultimate, and God the Absolute; but these experiential Deities are not now fully existent; they are in process of actualization.
Dumnezeu Supremul din Havona este reflectarea spiritului personal al Deităţii trinitare din Paradis. Acum, această relaţie asociativă a Deităţii efectuează o expansiune exterioară creatoare în Dumnezeu Septuplul şi se sintetizează în marele univers în puterea experienţială a Atotputernicului Suprem. Deitatea Paradisului, existenţială în calitate de trei persoane, evoluează astfel experienţial în două faze de Supremaţie, pe când cele două faze unifică personalitatea şi puterea într-un singur Domn, Fiinţa Supremă.
0:7.7 (11.1)
God the Supreme in Havona is the personal spirit reflection of the triune Paradise Deity. This associative Deity relationship is now creatively expanding outward in God the Sevenfold and is synthesizing in the experiential power of the Almighty Supreme in the grand universe. Paradise Deity, existential as three persons, is thus experientially evolving in two phases of Supremacy, while these dual phases are power-personality unifying as one Lord, the Supreme Being.
Tatăl Universal împlineşte eliberarea sa voluntară de legăturile infinităţii şi de lanţurile eternităţii prin tehnica trinitizării, personalizarea ca treime a Deităţii. Chiar şi acum, Fiinţa Supremă evoluează ca unificare a personalităţii subeterne a septuplei manifestări a Deităţii în segmentele de spaţio-timp ale marelui univers.
0:7.8 (11.2)
The Universal Father achieves freewill liberation from the bonds of infinity and the fetters of eternity by the technique of trinitization, threefold Deity personalization. The Supreme Being is even now evolving as a subeternal personality unification of the sevenfold manifestation of Deity in the time-space segments of the grand universe.
Fiinţa Supremă nu este un creator direct, cu excepţia faptului că ea este tatăl Majestonului, însă este coordonatorul-sintetizator din universul tuturor activităţilor Creator-creatură. Fiinţa Supremă, actualizându-se acum în universurile evolutive, este Deitatea care corelează şi sintetizează divinitatea spaţio-timpului, Deitatea trinitară a Paradisului în asociere experienţială cu Creatorii Supremi ai timpului şi ai spaţiului. Când va fi devenit actualizată, această Deitate evolutivă va constitui fuziunea eternă a finitului şi infinitului - uniunea perpetuă şi indisolubilă a puterii experienţiale şi a personalităţii spiritului.
0:7.9 (11.3)
The Supreme Being is not a direct creator, except that he is the father of Majeston, but he is a synthetic co-ordinator of all creature-Creator universe activities. The Supreme Being, now actualizing in the evolutionary universes, is the Deity correlator and synthesizer of time-space divinity, of triune Paradise Deity in experiential association with the Supreme Creators of time and space. When finally actualized, this evolutionary Deity will constitute the eternal fusion of the finite and the infinite—the everlasting and indissoluble union of experiential power and spirit personality.
Orice realitate finită a spaţio-timpului, aflată sub impulsul director al Fiinţei Supreme este angajată într-o mobilizare mereu ascendentă şi o unificare pe cale de perfecţionare (sinteză personalitate-putere) a tuturor fazelor şi valorilor realităţii finite, în asociere cu diferite faze ale realităţii Paradisului, având scopul subsecvent de a se lansa în încercarea de a atinge nivelurile absonite de împlinire a supracreaturilor.
0:7.10 (11.4)
All time-space finite reality, under the directive urge of the evolving Supreme Being, is engaged in an ever-ascending mobilization and perfecting unification (power-personality synthesis) of all phases and values of finite reality, in association with varied phases of Paradise reality, to the end and for the purpose of subsequently embarking upon the attempt to reach absonite levels of supercreature attainment.
Această personalizare septuplă a Deităţii în timp şi spaţiu şi pentru cele şapte suprauniversuri, face fiinţa muritoare capabilă să atingă prezenţa lui Dumnezeu, care este spirit. Această Deitate septuplă, personalizând uneori puterea pentru creaturile spaţio-timpului în Fiinţa Supremă, este Deitatea funcţională a creaturilor muritoare evolutive ale carierei de ascensiune a Paradisului. O astfel de carieră de descoperire experienţială a realizării lui Dumnezeu începe prin recunoaşterea divinităţii Fiului Creator al universului local, se înalţă cu ajutorul Stegarilor Timpurilor ai suprauniversului şi prin intermediul persoanei unuia din cele Şapte Spirite mergând până la realizarea descoperirii şi a recunoaşterii personalităţii divine a Tatălui Universal al Paradisului.
0:8.9 (11.13)
This sevenfold Deity personalization in time and space and to the seven superuniverses enables mortal man to attain the presence of God, who is spirit. This sevenfold Deity, to finite time-space creatures sometime power-personalizing in the Supreme Being, is the functional Deity of the mortal evolutionary creatures of the Paradise-ascension career. Such an experiential discovery-career of the realization of God begins with the recognition of the divinity of the Creator Son of the local universe and ascends through the superuniverse Ancients of Days and by way of the person of one of the Seven Master Spirits to the attainment of the discovery and recognition of the divine personality of the Universal Father on Paradise.
Marele univers este tărâmul triplu al Deităţii Trinităţii Supremaţiei, al Dumnezeului Septuplu şi al Fiinţei Supreme. Dumnezeu Supremul este potenţial în Trinitatea Paradisului din care îşi extrage personalitatea şi atributele sale spirituale. Însă, în prezent, el se actualizează în Fiii Creatori, Stegarii Timpurilor şi Spiritele Maestru, din care el derivă puterea sa de Atotputernic asupra suprauniversurilor timpului şi spaţiului. Această manifestare de putere a Dumnezeului imediat al creaturilor evolutive se dezvoltă de fapt în spaţio-timp, împreună cu ele şi într-o manieră concomitentă. Atotputernicul Suprem evoluând la nivelul valorii activităţilor nepersonale şi persoana spirituală a Dumnezeului Suprem sunt o singură realitate- Fiinţa Supremă.
0:8.10 (12.1)
The grand universe is the threefold Deity domain of the Trinity of Supremacy, God the Sevenfold, and the Supreme Being. God the Supreme is potential in the Paradise Trinity, from whom he derives his personality and spirit attributes; but he is now actualizing in the Creator Sons, Ancients of Days, and the Master Spirits, from whom he derives his power as Almighty to the superuniverses of time and space. This power manifestation of the immediate God of evolutionary creatures actually time-space evolves concomitantly with them. The Almighty Supreme, evolving on the value-level of nonpersonal activities, and the spirit person of God the Supreme are one reality—the Supreme Being.
În asocierea Deităţii Dumnezeului Septuplu, Fiii Creatori asigură mecanismul prin care muritorul devine nemuritor şi finitul atinge îmbrăţişarea infinitului. Fiinţa Supremă oferă tehnica pentru mobilizarea personalităţii-putere, sinteza divină a tuturor acestor multiple operaţiuni, dând astfel posibilitate finitului să atingă absonitul, şi prin alte actualizări viitoare posibile, să încerce să atingă Ultimul. Fiii Creatori şi Divinii lor Slujitori asociaţi participă la această mobilizare supremă, însă Stegarii Timpurilor şi Cele Şapte Spirite Maestru sunt probabil instalaţi veşnic ca administratori permanenţi în marele univers.
0:8.11 (12.2)
The Creator Sons in the Deity association of God the Sevenfold provide the mechanism whereby the mortal becomes immortal and the finite attains the embrace of the infinite. The Supreme Being provides the technique for the power-personality mobilization, the divine synthesis, of all these manifold transactions, thus enabling the finite to attain the absonite and, through other possible future actualizations, to attempt the attainment of the Ultimate. The Creator Sons and their associated Divine Ministers are participants in this supreme mobilization, but the Ancients of Days and the Seven Master Spirits are probably eternally fixed as permanent administrators in the grand universe.
Funcţiunea Dumnezeului Septuplu datează de la organizarea celor şapte suprauniversuri şi se va extinde probabil în funcţie de evoluţia viitoare a creaţiilor spaţiului exterior. Organizarea acestor universuri viitoare ale nivelelor de spaţiu primar, secundar, terţiar şi cuaternar de evoluţie progresivă va asista neîndoielnic la inaugurarea unei abordări transcendente şi absonite a Deităţii.
0:8.12 (12.3)
The function of God the Sevenfold dates from the organization of the seven superuniverses, and it will probably expand in connection with the future evolution of the creations of outer space. The organization of these future universes of the primary, secondary, tertiary, and quartan space levels of progressive evolution will undoubtedly witness the inauguration of the transcendent and absonite approach to Deity.
Aşa cum Fiinţa Supremă evoluează progresiv, plecând de la înzestrarea antecedentă a divinităţii inerente potenţialului de energie şi de personalitate al marelui univers care îl înglobează, tot astfel Dumnezeu Ultimul iese la iveală din potenţialele de divinitate care se află în domeniile spaţio-timpului transcens ale universului maestru. Actualizarea Deităţii Ultime marchează unificarea absonită a primei Trinităţi experienţiale şi indică expansiunea Deităţii pe cale de unificare pe al doilea nivel de autorealizare creativă. Aceasta constituie echivalentul în personalitate-putere al actualizării Deităţii experienţiale a universului corespunzând realităţilor absonite paradisiace pe nivele în curs de exteriorizare a valorilor spaţio-timpului transcens. Completarea unei astfel de dezvoltări experienţiale are drept scop stabilirea unui destin ultim de slujire pentru toate creaturilor spaţio-timpului care au atins nivele absonite prin realizarea desăvârşită a Fiinţei Supreme şi prin mijlocirea Dumnezeului Septuplu.
0:9.1 (12.4)
Just as the Supreme Being progressively evolves from the antecedent divinity endowment of the encompassed grand universe potential of energy and personality, so does God the Ultimate eventuate from the potentials of divinity residing in the transcended time-space domains of the master universe. The actualization of Ultimate Deity signalizes absonite unification of the first experiential Trinity and signifies unifying Deity expansion on the second level of creative self-realization. This constitutes the personality-power equivalent of the universe experiential-Deity actualization of Paradise absonite realities on the eventuating levels of transcended time-space values. The completion of such an experiential unfoldment is designed to afford ultimate service-destiny for all time-space creatures who have attained absonite levels through the completed realization of the Supreme Being and by the ministry of God the Sevenfold.
Dumnezeu Ultimul desemnează Deitatea personală ce funcţionează pe nivelele de divinitate ale absonitului şi pe sferele supra-timpului şi ale spaţiului transcens al universului. Ultimul este o exteriorizare supersupremă a Deităţii. Supremul este unificarea Trinităţii Paradisului înţeleasă de fiinţele finite. Ultimul este unificarea Trinităţii înţeleasă de fiinţele absonite.
0:9.2 (12.5)
God the Ultimate is designative of personal Deity functioning on the divinity levels of the absonite and on the universe spheres of supertime and transcended space. The Ultimate is a supersupreme eventuation of Deity. The Supreme is the Trinity unification comprehended by finite beings; the Ultimate is the unification of the Paradise Trinity comprehended by absonite beings.
0:9.3 (13.1)
The Universal Father, through the mechanism of evolutionary Deity, is actually engaged in the stupendous and amazing act of personality focalization and power mobilization, on their respective universe meaning-levels, of the divine reality values of the finite, the absonite, and even of the absolute.
Primele trei Deităţi din Paradis ale eternului trecut - Tatăl Universal, Fiul Etern, Spiritul Infinit - trebuie, în viitorul etern, să primească o completare la personalitate prin actualizarea experienţială a Deităţilor evolutive asociate - Dumnezeu Supremul, Dumnezeu Ultimul şi poate Dumnezeu Absolutul.
0:9.4 (13.2)
The first three and past-eternal Deities of Paradise—the Universal Father, the Eternal Son, and the Infinite Spirit—are, in the eternal future, to be personality-complemented by the experiential actualization of associate evolutionary Deities—God the Supreme, God the Ultimate, and possibly God the Absolute.
Dumnezeu Supremul şi Dumnezeu Ultimul, dezvoltându-se acum în universurile experienţiale, nu sunt existenţiali - ei nu sunt eterni în trecut, ci eterni numai în viitor, eterni condiţionaţi spaţio-temporal şi condiţionaţi transcendental. Ei sunt Deităţi cu înzestrare supremă, ultimă şi poate suprem-ultimă, însă au cunoscut origini istorice în univers. Ei nu vor avea niciodată un sfârşit, însă personalitatea lor a avut un început. Ei sunt, într-adevăr, actualizări de potenţiale eterne şi infinite ale Deităţii, însă nu sunt ei înşişi nici eterni în mod categoric, nici infiniţi.
0:9.5 (13.3)
God the Supreme and God the Ultimate, now evolving in the experiential universes, are not existential—not past eternals, only future eternals, time-space-conditioned and transcendental-conditioned eternals. They are Deities of supreme, ultimate, and possibly supreme-ultimate endowments, but they have experienced historic universe origins. They will never have an end, but they do have personality beginnings. They are indeed actualizations of eternal and infinite Deity potentials, but they themselves are neither unqualifiedly eternal nor infinite.
Realitatea eternă a Absolutului Deităţii posedă numeroase caracteristici care nu pot fi pe deplin explicate minţii finite din spaţio-timp. Însă actualizarea Dumnezeului Absolut ar fi consecinţa unificării celei de-a doua Trinităţi experienţiale, Trinitatea Absolută. Aceasta ar constitui realizarea experienţială a Divinităţii Absolute, unificarea semnificaţiilor absolute pe nivele absolute. Însă nu suntem siguri că sunt înglobate toate valorile absolute, deoarece nu am fost niciodată înştiinţaţi că Absolutul Calificat ar fi echivalentul Infinitului. Destinele supra-ultime sunt implicate în semnificaţiile absolute şi în spiritualitatea infinită, iar fără împlinirea ambelor realităţi, nu putem stabilii valori absolute.
0:10.1 (13.4)
There are many features of the eternal reality of the Deity Absolute which cannot be fully explained to the time-space finite mind, but the actualization of God the Absolute would be in consequence of the unification of the second experiential Trinity, the Absolute Trinity. This would constitute the experiential realization of absolute divinity, the unification of absolute meanings on absolute levels; but we are not certain regarding the encompassment of all absolute values since we have at no time been informed that the Qualified Absolute is the equivalent of the Infinite. Superultimate destinies are involved in absolute meanings and infinite spirituality, and without both of these unachieved realities we cannot establish absolute values.
Când gândirea conjugată a Părintelui Universal şi a Fiului Etern, funcţionând în Dumnezeul Acţiunii, a stabilit creaţia universului central şi divin, Tatăl a urmat exprimarea gândirii sale în cuvântul Fiului său şi în actul Executantului lor Comun, diferenţiind prezenţa sa din Havona de potenţialele infinităţii. Iar aceste potenţiale ale infinităţii nerevelate rămân ascunse în spaţiul din Absolutul fără de Atribute şi înfăşurate prin putere divină în Absolutul Deităţii, în timp ce acestea două din urmă devin una în funcţionarea Absolutului Universal, unitatea-infinitate nerevelată a Tatălui Paradisului.
0:11.1 (13.6)
When the combined thought of the Universal Father and the Eternal Son, functioning in the God of Action, constituted the creation of the divine and central universe, the Father followed the expression of his thought into the word of his Son and the act of their Conjoint Executive by differentiating his Havona presence from the potentials of infinity. And these undisclosed infinity potentials remain space concealed in the Unqualified Absolute and divinely enshrouded in the Deity Absolute, while these two become one in the functioning of the Universal Absolute, the unrevealed infinity-unity of the Paradise Father.
Atât putinţa forţei cosmice, cât şi putinţa forţei spiritului sunt pe cale de revelare-realizare progresivă, pe măsură ce întreaga realitate este îmbogăţită prin creştere experienţială şi prin corelarea experienţialului cu existenţialul de către Absolutul Universal. În virtutea prezenţei precumpănitoare a Absolutului Universal, Prima Sursă Centru realizează o extindere a puterii experienţiale, se bucură de identificarea cu creaturile sale evolutive şi dobândeşte expansiunea Deităţii experienţiale pe nivelele Supremaţiei, al Ultimităţii şi al Absolutului.
0:11.2 (13.7)
Both potency of cosmic force and potency of spirit force are in process of progressive revelation-realization as the enrichment of all reality is effected by experiential growth and through the correlation of the experiential with the existential by the Universal Absolute. By virtue of the equipoising presence of the Universal Absolute, the First Source and Center realizes extension of experiential power, enjoys identification with his evolutionary creatures, and achieves expansion of experiential Deity on the levels of Supremacy, Ultimacy, and Absoluteness.
1. Absolutul Deităţii pare a fi atotputernicul activator, în timp ce Absolutul fără de Atribute pare a fi mecanicul pe deplin eficient al universului universurilor, şi chiar al altor nenumărate universuri suprem unificate şi definitiv coordonate, create, în curs de creare sau care rămân încă de creat.
Absolutul Deităţi nu poate reacţiona într-o manieră subabsolută la nici o situaţie din univers, sau cel puţin nu o face. În toate împrejurările, acest Absolut pare întotdeauna să răspundă în termeni implicând bunăstarea lucrurilor şi a fiinţelor întregii creaţii, nu numai în starea sa prezentă de existenţă, ci şi în vederea posibilităţilor infinite ale întregii eternităţi viitoare.
0:11.5 (14.3)
The Deity Absolute cannot, or at least does not, react to any universe situation in a subabsolute manner. Every response of this Absolute to any given situation appears to be made in terms of the welfare of the whole creation of things and beings, not only in its present state of existence, but also in view of the infinite possibilities of all future eternity.
Absolutul Deităţii este acel potenţial care a fost separat de realitatea totală şi infinită prin libera alegere a Părintelui Universal şi în care toate au loc activităţile de divinitate - existenţiale şi experienţiale. Acesta este Absolutul Calificat, în contrast cu Absolutul Necalificat. Însă Absolutul Universal se supraadaugă ambelor în sfera întregului potenţial absolut.
0:11.6 (14.4)
The Deity Absolute is that potential which was segregated from total, infinite reality by the freewill choice of the Universal Father, and within which all divinity activities—existential and experiential—take place. This is the Qualified Absolute in contradistinction to the Unqualified Absolute; but the Universal Absolute is superadditive to both in the encompassment of all absolute potential.
2. Absolutul Necalificat este nepersonal, extradivin şi nedeificat. Absolutul Necalificat este deci lipsit de personalitate, de divinitate şi de orice prerogative de creator. Nici un fapt sau adevăr, nici o experienţă sau revelaţie, nici o filozofie sau absonitate nu sunt capabile să pătrundă natura şi caracterul acestui Absolut fără atribute din univers.
0:11.7 (14.5)
2. The Unqualified Absolute is nonpersonal, extradivine, and undeified. The Unqualified Absolute is therefore devoid of personality, divinity, and all creator prerogatives. Neither fact nor truth, experience nor revelation, philosophy nor absonity are able to penetrate the nature and character of this Absolute without universe qualification.
Să precizăm cu claritate că Absolutul Necalificat este o realitate pozitivă impregnând marele univers, care se extinde după cât se pare, cu o prezenţă spaţială egală, peste, în şi în afara activităţilor forţei şi a evoluţiilor premateriale ale vertiginoaselor întinderi de spaţiu situate dincolo de cele şapte universuri. Absolutul Necalificat nu este un simplu negativism conceptut de filozofie şi întemeiat pe sofisme metafizice ipotetice referitoare la caracterul universal, dominant şi primar al necondiţionatului şi al necalificatului. Absolutul Necalificat este un supracontrol pozitiv al universului în infinitate. Acest supracontrol este nelimitat în forţa de spaţiu, însă este net condiţionat de prezenţa vieţii, a minţii, a spiritului şi a personalităţii. Mai mult, el este condiţionat de reacţiile de voinţă şi de ordinele provenite de la Trinitatea Paradisului.
0:11.8 (14.6)
Let it be made clear that the Unqualified Absolute is a positive reality pervading the grand universe and, apparently, extending with equal space presence on out into the force activities and prematerial evolutions of the staggering stretches of the space regions beyond the seven superuniverses. The Unqualified Absolute is not a mere negativism of philosophic concept predicated on the assumptions of metaphysical sophistries concerning the universality, dominance, and primacy of the unconditioned and the unqualified. The Unqualified Absolute is a positive universe overcontrol in infinity; this overcontrol is space-force unlimited but is definitely conditioned by the presence of life, mind, spirit, and personality, and is further conditioned by the will-reactions and purposeful mandates of the Paradise Trinity.
Noi suntem convinşi că Absolutul fără de Atribute nu este o influenţă nediferenţiată ce impregnează totul, comparabilă fie cu concepţiile panteiste ale metafizicii, fie cu ipoteza ştiinţifică mai veche a eterului. Absolutul fără de Atribute este nelimitat în forţă şi condiţionat de Deitate, însă noi nu percepem pe deplin relaţia acestui absolut cu realităţile spiritului din universuri.
0:11.9 (14.7)
We are convinced that the Unqualified Absolute is not an undifferentiated and all-pervading influence comparable either to the pantheistic concepts of metaphysics or to the sometime ether hypothesis of science. The Unqualified Absolute is force unlimited and Deity conditioned, but we do not fully perceive the relation of this Absolute to the spirit realities of the universes.
3. Absolutul Universal, aşa cum deducem noi în mod logic, era inevitabil în actul de liber arbitru absolut al Tatălui Universal atunci când a diferenţiat realităţile universului în valori deificate şi valori nedeificate - personalizabile şi nepersonalizabile. Absolutul Universal este fenomenul de Deitate indicând că tensiunea creată prin actul de liber arbitru, care diferenţiază astfel realitatea universului, este soluţionată. El funcţionează în calitate de coordonator asociativ al totalului general al potenţialităţilor existenţiale.
0:11.10 (14.8)
3. The Universal Absolute, we logically deduce, was inevitable in the Universal Father’s absolute freewill act of differentiating universe realities into deified and undeified—personalizable and nonpersonalizable—values. The Universal Absolute is the Deity phenomenon indicative of the resolution of the tension created by the freewill act of thus differentiating universe reality, and functions as the associative co-ordinator of these sum totals of existential potentialities.
Amintiţi-vă întotdeauna: infinitatea potenţială este absolută şi inseparabilă de eternitate. Infinitatea actuală în timp nu poate niciodată fi decât parţială şi trebuie deci să fie neabsolută. Infinitatea de personalitate actuală nu poate nici ea să fie absolută, decât în Deitatea fără de atribute. Şi diferenţialul de potenţial de infinitate dintre Absolutul Necalificat şi Absolutul Deităţii este ceea ce face ca Absolutul Universal să fie etern. Acest lucru face cosmic posibil să avem universuri materiale în spaţiu şi spiritualmente posibil să avem personalităţi finite în timp.
0:11.12 (15.2)
Always remember: Potential infinity is absolute and inseparable from eternity. Actual infinity in time can never be anything but partial and must therefore be nonabsolute; neither can infinity of actual personality be absolute except in unqualified Deity. And it is the differential of infinity potential in the Unqualified Absolute and the Deity Absolute that eternalizes the Universal Absolute, thereby making it cosmically possible to have material universes in space and spiritually possible to have finite personalities in time.
În cosmos, finitul nu poate coexista cu Infinitul decât ca urmare a prezenţei asociative a Absolutului Universal care echilibrează cu atâta desăvârşire tensiunile dintre timp şi eternitate, dintre finit şi infinit, dintre potenţialul realităţii şi actualitatea realităţii, dintre Paradis şi spaţiu, dintre om şi Dumnezeu. În mod asociativ, Absolutul Universal constituie identificarea zonei de realitate evolutivă progresivă care există în universurile spaţio-timpului şi în cele transcendente spaţio-timpului în care se manifestă Deitatea subinfinită.
0:11.13 (15.3)
The finite can coexist in the cosmos along with the Infinite only because the associative presence of the Universal Absolute so perfectly equalizes the tensions between time and eternity, finity and infinity, reality potential and reality actuality, Paradise and space, man and God. Associatively the Universal Absolute constitutes the identification of the zone of progressing evolutional reality existent in the time-space, and in the transcended time-space, universes of subinfinite Deity manifestation.
Absolutul Universal este potenţialul Deităţii statice-dinamice realizabilă funcţional pe nivelele de timp-eternitate sub forma valorilor finite-absolute susceptibile de o abordare experienţială-existenţială. Acest aspect de neînţeles al Deităţii poate fi static, potenţial şi asociativ, însă din punct de vedere experienţial el nu este nici creativ, nici evolutiv în ceea ce priveşte personalităţile inteligente funcţionând acum în universul univers.
0:11.14 (15.4)
The Universal Absolute is the potential of the static-dynamic Deity functionally realizable on time-eternity levels as finite-absolute values and as possible of experiential-existential approach. This incomprehensible aspect of Deity may be static, potential, and associative but is not experientially creative or evolutional as concerns the intelligent personalities now functioning in the master universe.
Absolutul. Cele două Absoluturi - cu şi fără atribute - deşi par a funcţiona într-o manieră atât de divergentă, când sunt observate de creaturi mentale, sunt perfect şi divin unificate în şi prin Absolutul Universal. În ultimă analiză şi în înţelegere finală, cele trei nu sunt decât un singur Absolut. Pe nivelele subinfinite, ele sunt diferenţiate în mod funcţional, dar, în infinitate, ele sunt UNUL.
0:11.15 (15.5)
The Absolute. The two Absolutes—qualified and unqualified—while so apparently divergent in function as they may be observed by mind creatures, are perfectly and divinely unified in and by the Universal Absolute. In the last analysis and in the final comprehension all three are one Absolute. On subinfinite levels they are functionally differentiated, but in infinity they are ONE.
Noi nu folosim niciodată termenul „Absolut” ca o negaţie a indiferent ce, nici ca un refuz al vreunui lucru. Noi nu considerăm Absolutul Universal nici ca pe ceva determinându-se pe sine, vreun soi de Deitate panteistă şi impersonală. În tot ceea ce ţine de personalitatea din univers, Absolutul este strict limitat de Trinitate şi dominat de Deitate.
0:11.16 (15.6)
We never use the term the Absolute as a negation of aught or as a denial of anything. Neither do we regard the Universal Absolute as self-determinative, a sort of pantheistic and impersonal Deity. The Absolute, in all that pertains to universe personality, is strictly Trinity limited and Deity dominated.
Trinitatea originară şi eternă a Paradisului este existenţială şi era inevitabilă. Această Trinitate fără început era inerentă faptului că voinţa fără limită a Tatălui a diferenţiat personalul de nepersonal. Ea a devenit faptică atunci când voinţa sa personală a coordonat aceste realităţi duale prin intermediul facultăţii mentale. Trinităţile posterioare Havonei sunt experienţiale. Ele sunt inerente în creaţia a două nivele subabsolute şi evolutive de manifestare de personalitate-putere din universul maestru.
0:12.1 (15.7)
The original and eternal Paradise Trinity is existential and was inevitable. This never-beginning Trinity was inherent in the fact of the differentiation of the personal and the nonpersonal by the Father’s unfettered will and factualized when his personal will co-ordinated these dual realities by mind. The post-Havona Trinities are experiential—are inherent in the creation of two subabsolute and evolutional levels of power-personality manifestation in the master universe.
Trinitatea Paradisului- uniunea eternă în Deitate a Tatălui Universal, a Fiului Etern şi a Spiritului Infinit - este existenţială în actualitate, însă toate potenţialele sunt experienţiale. De aceea, această Trinitate constituie singura realitate a Deităţii îmbrăţişând infinitatea, şi tot de aceea se produc fenomenele universale ale actualizării Dumnezeului cel Suprem, a Dumnezeului cel Ultim şi a Dumnezeului cel Absolut.
0:12.2 (15.8)
The Paradise Trinity—the eternal Deity union of the Universal Father, the Eternal Son, and the Infinite Spirit—is existential in actuality, but all potentials are experiential. Therefore does this Trinity constitute the only Deity reality embracing infinity, and therefore do there occur the universe phenomena of the actualization of God the Supreme, God the Ultimate, and God the Absolute.
Prima şi a doua Trinitate experienţială, Trinităţile Posthavoniene, nu pot fi infinite, deoarece ele îmbrăţişează Deităţi derivate, Deităţi dezvoltate prin actualizarea experienţială a realităţilor create sau exteriorizate de către Trinitatea existenţială a Paradisului. Infinitatea divinităţii este în permanenţă îmbogăţită, dacă nu lărgită, de caracterul finit şi absonit al experienţei creaturii şi a Creatorului.
0:12.3 (15.9)
The first and second experiential Trinities, the post-Havona Trinities, cannot be infinite because they embrace derived Deities, Deities evolved by the experiential actualization of realities created or eventuated by the existential Paradise Trinity. Infinity of divinity is being ever enriched, if not enlarged, by finity and absonity of creature and Creator experience.
Trinităţile sunt adevăruri de relaţii şi de fapte de manifestare coordonată a Deităţii. Funcţiunile Trinităţii înglobează realităţile Deităţii, iar realităţile Deităţii încearcă întotdeauna să se realizeze şi să se manifeste în personalizare. Dumnezeu Supremul, Dumnezeu Ultimul şi chiar Dumnezeu Absolutul sunt deci inevitabilităţi divine. Aceste trei Deităţi experienţiale erau potenţiale în Trinitatea existenţială, Trinitatea Paradisului. Însă emergenţa lor în univers ca personalităţi de putere depinde, pe de o parte, de propria lor funcţionare experienţială în universul de putere şi de personalitate şi, pe de altă parte, de împlinirile experienţiale ale Creatorilor şi ale Trinităţilor posterioare Havonei.
0:12.4 (16.1)
Trinities are truths of relationship and facts of co-ordinate Deity manifestation. Trinity functions encompass Deity realities, and Deity realities always seek realization and manifestation in personalization. God the Supreme, God the Ultimate, and even God the Absolute are therefore divine inevitabilities. These three experiential Deities were potential in the existential Trinity, the Paradise Trinity, but their universe emergence as personalities of power is dependent in part on their own experiential functioning in the universes of power and personality and in part on the experiential achievements of the post-Havona Creators and Trinities.
1. Trinitatea Ultimă, care evoluează în prezent, va fi în cele din urmă compusă din Fiinţa Supremă, din Personalităţile Creatoare Supreme, şi din Arhitecţii absoniţi ai Maestrului Univers aceşti unici planificatori ai universului care nu sunt nici creatori, nici creaturi. În cele din urmă şi în mod inevitabil, Dumnezeu cel Ultim va dobândi, ca o consecinţă, la nivelul Deităţii, puterea şi personalitatea unificării acestei Trinităţi Ultime experienţiale în cadrul în expansiune, aproape nelimitat, al universului maestru.
0:12.6 (16.3)
1. The Ultimate Trinity, now evolving, will eventually consist of the Supreme Being, the Supreme Creator Personalities, and the absonite Architects of the Master Universe, those unique universe planners who are neither creators nor creatures. God the Ultimate will eventually and inevitably powerize and personalize as the Deity consequence of the unification of this experiential Ultimate Trinity in the expanding arena of the well-nigh limitless master universe.
2. Trinitatea Absolută- A doua trinitate experienţială - în prezent în curs de actualizare, se va constitui din Dumnezeu Supremul, din Dumnezeu Ultimul şi din Consumatorul nerevelat al Destinului Universului. Această Trinitate funcţionează pe cele două nivele personale şi supra-personale, şi chiar până la frontierele nepersonalului, iar unificarea sa în universalitate va face Deitatea Absolută experienţială.
0:12.7 (16.4)
2. The Absolute Trinity—the second experiential Trinity—now in process of actualization, will consist of God the Supreme, God the Ultimate, and the unrevealed Consummator of Universe Destiny. This Trinity functions on both personal and superpersonal levels, even to the borders of the nonpersonal, and its unification in universality would experientialize Absolute Deity.
Trinitatea Ultimă se unifică în mod experienţial întregindu-se, însă ne îndoim cu adevărat că o astfel de unificare, atât de completă, ar fi posibilă pentru Trinitatea Absolută. Cu toate acestea, conceptul nostru de Trinitate eternă a Paradisului ne aduce mereu în minte faptul că trinitizarea Deităţii poate înfăptui ceea ce în alt chip ar fi de neînfăptuit. Noi postulăm astfel apariţia, la timpul potrivit, a Supremului- Ultim şi posibila factualizare-trinitizare a Dumnezeului Absolut.
0:12.8 (16.5)
The Ultimate Trinity is experientially unifying in completion, but we truly doubt the possibility of such full unification of the Absolute Trinity. Our concept, however, of the eternal Paradise Trinity is an ever-present reminder that Deity trinitization may accomplish what is otherwise nonattainable; hence do we postulate the sometime appearance of the Supreme-Ultimate and the possible trinitization-factualization of God the Absolute.
Filozofii universului postulează o Trinitate a Trinităţii, o Trinitate Infinită existenţial-experienţială, însă ei sunt incapabili să aibă în vedere personalizarea sa, care ar echivala poate cu persoana Tatălui Universal la nivelul conceptual al lui EU SUNT. Însă, independent de toate acestea, Trinitatea originară a Paradisului este potenţial infinită, deoarece Părintele Universal este efectiv infinit.
0:12.9 (16.6)
The philosophers of the universes postulate a Trinity of Trinities, an existential-experiential Trinity Infinite, but they are not able to envisage its personalization; possibly it would equivalate to the person of the Universal Father on the conceptual level of the I AM. But irrespective of all this, the original Paradise Trinity is potentially infinite since the Universal Father actually is infinite.
Expunerile care urmează portretizează caracterul Tatălui Universal şi natura asociaţiilor săi din Paradis. Ele încearcă în acelaşi timp să descrie universul central perfect şi cele şapte suprauniversuri care îl înconjoară. Formulându-le trebuie să fim călăuziţi în mod constant de îndrumările conducătorilor suprauniversului; pe parcursul eforturilor noastre pentru a revela adevărul şi a coordona cunoştinţele esenţiale, ei ne îndeamnă să dăm întâietate conceptelor umane celor mai elevate care există în domeniul subiectelor de prezentat. Noi nu putem recurge la revelaţia pură decât dacă conceptul de prezentat nu a fost exprimat anterior în mod adecvat de către mintea umană.
0:12.11 (16.8)
In formulating the succeeding presentations having to do with the portrayal of the character of the Universal Father and the nature of his Paradise associates, together with an attempted description of the perfect central universe and the encircling seven superuniverses, we are to be guided by the mandate of the superuniverse rulers which directs that we shall, in all our efforts to reveal truth and co-ordinate essential knowledge, give preference to the highest existing human concepts pertaining to the subjects to be presented. We may resort to pure revelation only when the concept of presentation has had no adequate previous expression by the human mind.
Revelaţiile planetare succesive ale adevărului divin înglobează în mod invariabil conceptele existente cele mai elevate ale valorilor spirituale ca pe o parte a coordonării noi şi sporite a cunoştinţelor planetare. Ca urmare, pentru a-l prezenta pe Dumnezeu şi pe asociaţii săi din univers, noi am ales drept fundament al acestor capitole peste o mie de concepte umane reprezentând cunoaşterea planetară cea mai înaltă şi cea mai evoluată a valorilor spirituale şi a semnificaţiilor universului. Când aceste concepte umane, luate de la muritorii din trecut şi din prezent care-l cunoşteau pe Dumnezeu, vor fi inadecvate pentru a zugrăvi realitatea aşa cum am primit noi ordin să o revelăm, noi le vom completa fără a ezita. În acest scop, noi ne vom inspira din propriile noastre cunoştinţe superioare ale realităţii şi ale divinităţii Deităţilor Paradisului şi ale universului transcendent în care se află ele.
0:12.12 (17.1)
Successive planetary revelations of divine truth invariably embrace the highest existing concepts of spiritual values as a part of the new and enhanced co-ordination of planetary knowledge. Accordingly, in making these presentations about God and his universe associates, we have selected as the basis of these papers more than one thousand human concepts representing the highest and most advanced planetary knowledge of spiritual values and universe meanings. Wherein these human concepts, assembled from the God-knowing mortals of the past and the present, are inadequate to portray the truth as we are directed to reveal it, we will unhesitatingly supplement them, for this purpose drawing upon our own superior knowledge of the reality and divinity of the Paradise Deities and their transcendent residential universe.
Suntem pe deplin conştienţi de dificultăţile sarcinii noastre. Recunoaştem că este imposibil să traducem în întregime limbajul conceptelor divinităţii şi eternităţii în simbolurile din limbajul conceptelor limitate ale minţii muritorilor. Însă ştim că un fragment al lui Dumnezeu locuieşte în mintea umană şi că Spiritul Adevărului sălăşluieşte în sufletul uman. Mai mult, ştim că aceste forţe spirituale conlucrează pentru a-l face pe omul material capabil să sesizeze realităţile valorilor spirituale şi să înţeleagă filozofia semnificaţiilor universului. Însă, cu şi mai multă certitudine, ştim că aceste spirite ale Prezenţei Divine pot ajuta omul să îşi însuşească spiritual orice adevăr care ar contribui la intensificarea realităţii mereu în progresie a experienţei religioase personale - conştiinţa de Dumnezeu.
0:12.13 (17.2)
We are fully cognizant of the difficulties of our assignment; we recognize the impossibility of fully translating the language of the concepts of divinity and eternity into the symbols of the language of the finite concepts of the mortal mind. But we know that there dwells within the human mind a fragment of God, and that there sojourns with the human soul the Spirit of Truth; and we further know that these spirit forces conspire to enable material man to grasp the reality of spiritual values and to comprehend the philosophy of universe meanings. But even more certainly we know that these spirits of the Divine Presence are able to assist man in the spiritual appropriation of all truth contributory to the enhancement of the ever-progressing reality of personal religious experience—God-consciousness.