CARTEA URANTIA - Capitolul 107. Originea şi natura : ajustorilor gândirii

(UF-RUM-001-2004-1)

CARTEA URANTIA   

Parte III: Istoria Urantiei

Capitolul 107. Originea şi natura : ajustorilor gândirii



Capitolul 107. Originea şi natura : ajustorilor gândirii

107:0.1 (1176.1) DEŞI Tatăl Universal locuieşte personal în Paradis, chiar în centrul universului, el este prezent într-un mod efectiv şi pe lumile spaţiului în mintea nenumăraţilor săi copii ai timpului, căci el sălăşluieşte în ei sub aspectul Veghetorilor de Mister. Tatăl etern este în acelaşi timp tot atât de îndepărtat pe cât posibil de Fiii planetari muritori şi tot atât de intim asociat cu ei pe cât posibil.

107:0.2 (1176.2) Ajustorii sunt actualitatea iubirii Tatălui încarnate în sufletul oamenilor; întemniţaţi în mintea muritorilor, ei sunt veritabila promisiune a carierei eterne a oamenilor. Ei sunt esenţa personalităţii umane a Finalitarului devenit perfect, stare din care omul poate avea o senzaţie anterioară în timp pe măsură ce el domină progresiv tehnica divină constând în a ajunge la trăirea voinţei Tatălui, pas cu pas, în toată ascensiunea universurilor succesive, până ce atinge efectiv divina prezenţă a Tatălui Paradisului.

107:0.3 (1176.3) După ce i-a poruncit omului să fie perfect după cum el însuşi este perfect, Dumnezeu a coborât sub forma Ajustorului pentru a deveni partener experienţial al omului în împlinirea menirii celeste astfel predestinate. Fragmentul de Dumnezeu care sălăşluieşte în mintea omului constituie încredinţarea, absolută şi fără rezervă, că omul îl poate găsi pe Tatăl Universal prin asocierea sa cu acest Ajustor divin, venit de la Dumnezeu pentru a-l găsi pe om şi a-l face fiul lui, chiar în cursul vieţii sale întrupate.

107:0.4 (1176.4) Orice muritor care a văzut un Fiu Creator a văzut un Tată Universal, şi cel care este locuit de un Ajustor divin este locuit de Tatăl Paradisului. Orice muritor care urmează, conştient sau inconştient, directivele Ajustorului său interior trăieşte conform voinţei lui Dumnezeu. Conştiinţa prezenţei Ajustorului este conştiinţa prezenţei lui Dumnezeu. Fuziunea eternă a Ajustorului cu sufletul evolutiv al omului este experienţa factuală a uniunii eterne cu Dumnezeu în calitate de asociat universal al Deităţii.

107:0.5 (1176.5) Ajustorul este cel care creează în om dorinţa nesăţioasă şi năzuinţa neîncetată de a fi asemenea lui Dumnezeu, de a atinge Paradisul şi acolo, înaintea persoanei reale a Deităţii, de a adora sursa infinită a acestui dar divin. Ajustorul este prezenţa vie care îl leagă efectiv din nou pe fiul muritor cu Tatăl Paradisului şi îl atrage din ce în ce mai aproape de Tată. Ajustorul este contraponderea pentru compensarea enormei tensiuni universale create de distanţa care îl separă pe Dumnezeu de om şi de către gradul de neplenitudine al omului în contrast cu universalitatea Tatălui etern.

107:0.6 (1176.6) Ajustorul este o esenţă absolută a unei fiinţe infinite, întemniţată în mintea unei creaturi finite. El poate, în cele din urmă, urmând alegerea făcută de această fiinţă muritoare, să ducă la îndeplinire această uniune temporară a lui Dumnezeu şi a omului, şi să facă cu adevărat actuală o nouă ordine de existenţă pentru un serviciu universal fără sfârşit. Ajustorul este divina realitate universală care factualizează adevărul că Dumnezeu este Tatăl omului. Ajustorul este infailibila busolă cosmică a omului, orientând întotdeauna şi cu precizie sufletul către Dumnezeu.

107:0.7 (1177.1) Pe lumile evolutive, creaturile volitive traversează trei stadii de existenţă în dezvoltarea lor generală. De la sosirea Ajustorului şi până la deplina creştere relativă, în jurul vârstei de douăzeci de ani pe Urantia, Veghetorii sunt uneori numiţi Schimbători ai Gândirii. De la această epocă până la vârsta discernământului, în jurul vârstei de patruzeci de ani, Veghetorii de Mister se numesc Ajustori ai Gândirii. De la dobândirea discernământului până la dezrobirea de carne, sunt numiţi adesea Controlori ai Gândirii. Aceste trei faze ale vieţii umane nu au nici o legătură cu cele trei stadii de progres ale Ajustorilor în duplicarea minţii şi în evoluţia sufletului.

1. Originea Ajustorilor Gândirii

107:1.1 (1177.2) Din moment ce Ajustorii Gândirii sunt esenţa Deităţii originare, nimeni nu poate pretinde să vorbească cu autoritate despre natura şi originea lor. Eu nu pot comunica decât tradiţiile Salvingtonului şi credinţele Uversei. Pot numai să explic cum îi considerăm noi pe aceşti Veghetori de Mister şi pe entităţile lor asociate din tot marele univers.

107:1.2 (1177.3) Deşi circulă diverse opinii asupra lumii de manifestare a Ajustorilor Gândirii, asupra originii lor nu există deloc astfel de divergenţe; toată lumea este de acord asupra faptului că ei emană direct de la Tatăl Universal, Prima Sursă-Centru. Ei nu sunt fiinţe create, ci entităţi de fragmentare constituind prezenţa factuală a Dumnezeului infinit. La fel cu numeroşii lor asociaţi nerevelaţi, Ajustorii sunt de o divinitate pură şi fără amestec, de părţi necalificate şi nediluate de Deitate. Ei sunt ai lui Dumnezeu şi, pe cât putem noi să discernem, ei sunt Dumnezeu.

107:1.3 (1177.4) În ce priveşte epoca când îşi încep existenţa lor separată în afara stăpânirii absolute a Primei Surse-Centru, noi nu o cunoaştem; nu cunoaştem nici numărul lor. Ştim foarte puţine lucruri despre cariera lor de dinaintea sosirii lor pe planetele timpului pentru a sălăşlui în mintea oamenilor. Pornind de acolo, noi suntem mai mult sau mai puţin la curent cu progresul lor cosmic până la, şi inclusiv, împlinirea destinului lor triunic: realizarea în personalitate prin fuziunea cu un ascendent muritor, realizarea în personalitate prin decizia Tatălui Universal sau eliberarea de afectările cunoscute pentru Ajustorii Gândirii.

107:1.4 (1177.5) Deşi nu o ştim, presupunem că noii Ajustori sunt continuu individualizaţi pe măsură ce universul se măreşte, şi că numărul de candidaţi la fuziunea cu Ajustorii se înmulţeşte. Dar este la fel de posibil şi să ne înşelăm în atribuirea unui număr cantităţii Ajustorilor. Ca şi Dumnezeu însuşi, se poate ca această fragmentare a naturii sale insondabile să fie infinită din punct de vedere existenţial.

107:1.5 (1177.6) Tehnica originii Ajustorului Gândirii este una din funcţiunile nerevelate ale Tatălui Universal. Avem toate motivele să credem că ceilalţi asociaţi absoluţi ai Primei Surse-Centru nu participă în nici un fel la producerea fragmentelor Tatălui. Ajustorii sunt în mod simplu şi veşnic darurile divine. Ei sunt Dumnezeu şi vin de la Dumnezeu, şi sunt asemănători cu Dumnezeu.

107:1.6 (1177.7) În relaţiile lor cu creaturile de fuziune, ei vădesc o iubire celestă şi o slujire spirituală care confirmă profund declaraţia că Dumnezeu este spirit; însă, în plus faţă de această slujire transcendentă, se petrec multe lucruri care nu au fost niciodată dezvăluite muritorilor Urantiei. Nici nu înţelegem exact ceea ce se petrece atunci când Tatăl Universal va da ceva din el însuşi care va face parte din personalitatea unei creaturi a timpului. Progresia ascendentă a finalitarilor Tatălui încă nu dezvăluie nici deplinele posibilităţi inerente acestei asocieri celeste a omului şi a lui Dumnezeu. În ultimă analiză, fragmentele Tatălui trebuie să fie darul Dumnezeului absolut pentru creaturile al căror destin înglobează posibilitatea de a-l atinge pe Dumnezeu ca absolut.

107:1.7 (1178.1) Aşa cum Tatăl Universal îşi fragmentează Deitatea sa personală, tot astfel şi Spiritul Infinit îşi individualizează porţiuni ale spiritului său premental pentru ca ele să locuiască şi să fuzioneze efectiv cu sufletele evolutive ale muritorilor supravieţuitori ai seriei din fuziunea cu spiritul. Dar natura Fiului Etern nu este fragmentabilă în felul acesta; spiritul Fiului Originar este sau difuz sau personal într-un mod discret. Creaturile fuzionate cu Fiul sunt unite cu manifestări individualizate ale spiritului Fiilor Creatori ai Fiului Etern.

2. Clasificarea Ajustorilor

107:2.1 (1178.2) Ajustorii sunt individualizaţi în calitate de entităţi virgine, şi toţi sunt meniţi să devină Veghetori, fie liberi, fie funcţionali, fie Personalizaţi. Credem că sunt şapte ordine de Ajustori ai Gândirii, dar nu înţelegem în întregime aceste diviziuni. Noi desemnăm adesea aceste diferenţe după cum urmează:

107:2.2 (1178.3) 1. Ajustorii virgini, cei care servesc pentru prima dată în mintea unui candidat evolutiv la supravieţuirea eternă. Veghetorii de Mister au o natură divină veşnic uniformă. Natura lor experienţială este uniformă atunci când ei ies pentru prima oară din Divinington; diferenţierea lor experienţială ulterioară rezultă din experienţa lor efectivă în slujirea universală.

107:2.3 (1178.4) 2. Ajustorii Avansaţi, care au servit, vreme de una sau mai multe perioade la creaturi volitive, pe lumi unde fuziunea finală are loc între identitatea creaturii timpului şi o porţiune individualizată a spiritului manifestării universului local a Celei de-a Treia Sursă-Centru.

107:2.4 (1178.5) 3. Ajustorii Supremi, Veghetorii care au servit în aventura timpului pe lumile evolutive, dar ai căror parteneri umani au refuzat dintr-un motiv oarecare supravieţuirea eternă, precum şi Veghetorii care au fost ulterior acordaţi altor muritori aparţinând altor lumi în evoluţie. Un Ajustor Suprem nu este mai divin decât un Veghetor virgin, dar el are mai multă experienţă şi poate să producă, în mintea umană, efecte pe care un Ajustor mai puţin experimentat ar fi incapabil să le obţină.

107:2.5 (1178.6) 4. Ajustorii Dispăruţi. Aici se produce o întrerupere în eforturile noastre de a urmări carierele Veghetorilor de Mister. Există un al patrulea stadiu de servire despre care nu avem nici o certitudine. Melchizedekii spun că Ajustorii celui de-al patrulea stadiu sunt detaşaţi în misiune şi că ei parcurg universul universurilor. Mesagerii Solitari înclină să creadă că ei sunt reuniţi în Prima Sursă-Centru şi se bucură de o perioadă de agreabilă asociere cu Tatăl însuşi. Şi este perfect posibil ca un Ajustor să fie în plină parcurgere a maestrului univers, fiind simultan reunit cu Tatăl omniprezent.

107:2.6 (1178.7) 5. Ajustorii Eliberaţi. Aceştia sunt Veghetorii de Mister care au fost eliberaţi pe vecie de servirea temporară pe lângă muritorii sferelor în evoluţie. Ce funcţii se poate ca ei să împlinească? Nu ştim.

107:2.7 (1179.1) 6. Ajustorii Fuzionaţi- finalitarii - cei care au devenit una cu o creatură ascendentă a suprauniversurilor; ei sunt partenerii eterni ai ascendenţilor temporali ai Corpului Paradisiac al Finalităţii. Ajustorii Gândirii fuzionează în general cu muritorii ascendenţi ai timpului. Ei sunt înregistraţi la intrarea şi la ieşirea din Ascendington cu aceşti muritori supravieţuitori; ei urmăresc soarta fiinţelor ascendente. După fuziunea cu un suflet evolutiv ascendent, se pare că Ajustorul trece de la nivelul existenţial absolut al universului la nivelul experienţial finit al asocierii funcţionale cu o personalitate ascendentă. Deşi el conservă caracterul naturii existenţiale divine, un Ajustor fuzionat devine indisolubil legat de cariera ascendentă a unui muritor supravieţuitor.

107:2.8 (1179.2) 7. Ajustorii Personalizaţi. Aceştia sunt cei care au servit împreună cu Fiii Paradisului încarnaţi, precum şi mulţi alţii care s-au distins mai ales în timpul în care ei sălăşluiesc într-un muritor care a respins supravieţuirea. Noi avem motive să credem că Ajustorii sunt personalizaţi la recomandarea Celor Îmbătrâniţi de Zile ai suprauniversului afectării lor.

107:2.9 (1179.3) Aceste misterioase fragmente de Dumnezeu pot fi clasificate în multe moduri: potrivit afectării lor în univers, potrivit gradului lor de reuşită la un muritor individual sau chiar şi potrivit ascendenţei rasiale a candidatului lor uman la fuziune.

3. Căminul Ajustorilor de pe Divinington

107:3.1 (1179.4) Toate activităţile universale privitoare la trimiterea, la acordarea, la dirijarea şi la întoarcerea Veghetorilor de Mister din serviciu în cele şapte suprauniversuri par să fie concentrate pe sfera sacră a Diviningtonului. După câte ştiu, numai Ajustorii şi alte entităţi ale Tatălui au stat pe această sferă. Este probabil ca numeroase entităţi personale nedezvăluite să împărtăşească Diviningtonul cu Ajustorii ca sferă a căminului lor. Noi deducem că aceste entităţi tovarăşe pot, într-un fel, să fie asociate slujirii prezente şi viitoare a Veghetorilor de Mister, dar în realitate nu ştim dacă este astfel.

107:3.2 (1179.5) Când Ajustorii Gândirii se reîntorc pe lângă Tată, ei revin în Divinington, tărâmul presupus al originii lor. Un contact efectiv, făcând probabil parte din această experienţă, s-a stabilit atât cu personalitatea paradisiacă a Tatălui cât şi cu manifestarea specializată a divinităţii Tatălui situată, după informaţiile noastre, pe această sferă secretă.

107:3.3 (1179.6) Cu toate că noi cunoaştem ceva despre fiecare dintre cele şapte sfere secrete ale Paradisului, noi ştim mai puţin despre Divinington decât despre celelalte. Fiinţele de înalte ordine spirituale nu primesc decât următoarele trei porunci:

107:3.4 (1179.7) 1. Să arate întotdeauna un respect adecvat faţă de existenţă şi de înzestrările pe care le posedă seniorii şi superiorii lor.

107:3.5 (1179.8) 2. Să aibă întotdeauna consideraţie faţă de limitările şi lipsa de experienţă ale juniorilor şi subordonaţilor lor.

107:3.6 (1179.9) 3. Să nu caute niciodată să aterizeze pe malurile Diviningtonului.

107:3.7 (1179.10) Eu mi-am zis adesea că mi-ar fi cu totul inutil să mă duc pe Divinington. Aş fi probabil incapabil de a vedea acolo pe vreuna dintre fiinţele rezidente, afară de fiinţe precum Ajustorii Personalizaţi, pe care i-am văzut deja altundeva. Sunt foarte sigur că nu este nimic cu adevărat util sau profitabil pentru mine pe Divinington; nimic esenţial în creşterea mea şi în dezvoltarea mea, altminteri nu mi s-ar fi interzis să merg acolo.

107:3.8 (1180.1) Din moment ce nu putem învăţa aproape nimic de la Divinington despre natura şi originea Ajustorului, noi suntem obligaţi să adunăm informaţii provenind de la o mie şi una de surse diferite, şi trebuie să reunim, să asociem şi să facem să corespundă datele acumulate, pentru ca această cunoaştere să aibă o valoare de informare.

107:3.9 (1180.2) Curajul şi înţelepciunea de care dau dovadă Ajustorii Gândirii sugerează că ei au urmat o pregătire de o anvergură şi de o întindere prodigioase. De vreme ce ei nu sunt personalităţi, trebuie ca această pregătire să le fi fost dată în instituţiile educative ale Diviningtonului. Extraordinarii Ajustori Personalizaţi constituie fără îndoială cadrele şcolilor de instruire ale Ajustorilor Diviningtonului. Noi ştim totuşi că acest corp central supraveghetor este prezidat de Ajustorul, acum personalizat, al primului Fiu Paradisiac al ordinului Mihaililor care îşi desăvârşeşte manifestarea sa septuplă asupra raselor şi popoarelor tărâmurilor universului său.

107:3.10 (1180.3) Noi ştim în realitate foarte puţine lucruri despre Ajustorii nepersonalizaţi; nu luăm contact şi nu comunicăm decât cu ordinele personalizate. Aceştia primesc un nume pe Divinington şi sunt întotdeauna cunoscuţi după numele lor, iar nu după numărul lor. Ajustorii Personalizaţi sunt domiciliaţi în permanenţă pe Divinington; această sferă sacră este căminul lor. Ei nu ies din această locuinţă decât la voia Tatălui Universal. Sunt întâlniţi foarte puţini în domeniile universurilor locale, dar ei sunt prezenţi într-un număr mai mare în universul central.

4. Natura şi prezenţa Ajustorilor

107:4.1 (1180.4) A spune că un Ajustor este divin este pur şi simplu a recunoaşte natura originii sale. Este foarte probabil ca o asemenea puritate a divinităţii sale să îmbrăţişeze esenţa potenţialului tuturor atributelor Deităţii care pot fi conţinute în acest fragment de esenţă absolută a prezenţei universale a Tatălui Paradisului etern şi infinit.

107:4.2 (1180.5) Sursa efectivă a Ajustorului trebuie să fie infinită. Înaintea fuziunii sale cu sufletul nemuritor al unui muritor evolutiv, realitatea Ajustorului trebuie să frizeze absolutul. Ajustorii nu sunt absoluţi în sensul universal, în sensul Deităţii, ci sunt probabil adevărate absoluturi în limitele potenţialului naturii lor fragmentare. Ei sunt calificaţi în ceea ce priveşte universalitatea lor, dar nu şi în privinţa naturii lor. Ei sunt limitaţi în întindere, însă, în intensitatea semnificaţiei, a valorii şi a faptului, ei sunt absoluţi. Ei sunt darurile divine pe care le numim uneori, din aceste motive, fragmente calificate absolute ale Tatălui.

107:4.3 (1180.6) Nici un Ajustor nu a fost niciodată neloial faţă de Tatăl Paradisului. Ordinele inferioare de creaturi personale au trebuit uneori să se lupte cu tovarăşi neloiali, dar niciodată Ajustorii; aceştia din urmă sunt supremi şi infailibili în sfera lor celestă de slujire pe lângă creaturi, şi de funcţiuni în univers.

107:4.4 (1180.7) Ajustorii nepersonalizaţi nu le sunt vizibili decât Ajustorilor Personalizaţi. Mesagerii Solitari ai ordinului meu precum Spiritele Inspirate ale Trinităţii pot detecta prezenţa Ajustorilor prin intermediul fenomenelor de reacţie spirituală. Chiar şi serafimii pot uneori discerne luminozitatea spirituală presupusă a fi asociată prezenţei Veghetorilor în mintea materială a oamenilor. Însă nici unul dintre noi nu este capabil să discernă efectiv prezenţa reală a Ajustorului, decât dacă ei au fost personalizaţi, cu toate că natura lor este perceptibilă în uniunea cu personalităţile fuzionate ale ascendenţilor care vin din lumile evolutive. Invizibilitatea universală a Ajustorilor sugerează puternic că natura lor şi originea lor sunt elevate şi exclusiv divine.

107:4.5 (1181.1) O lumină caracteristică, o luminozitate spirituală, însoţită de prezenţa divină; ea este în general asociată cu Ajustorul Gândirii. În universul Nebadonului, această luminozitate paradisiacă este foarte larg cunoscută sub numele de „lumină pilot”. Pe Uversa, ea este numită „lumina vieţii”. Pe Urantia, s-a făcut uneori aluzie la acest fenomen ca fiind „adevărate lumină care îl iluminează pe orice om care vine în lume”.

107:4.6 (1181.2) Pentru toate fiinţele care au ajuns la Tatăl Universal, Ajustorii Gândirii Personalizaţi sunt vizibili. Ajustorii Gândirii din toate stadiile, precum şi toate celelalte fiinţe, entităţi, spirite, personalităţi şi manifestări de spirit, se pot întotdeauna discerne de către Personalităţile Creatoare Supreme provenite din Deităţile Paradisului şi care prezidează guvernele majore ale marelui univers.

107:4.7 (1181.3) Puteţi voi într-adevăr realiza adevărata semnificaţie a prezenţei interioare a Ajustorului? Măsuraţi voi cu adevărat ceea ce semnifică faptul că un fragment al Deităţii absolute şi infinite, Tatăl Universal, sălăşluieşte în natura voastră muritoare finită şi fuzionează cu ea? Când omul muritor fuzionează cu un fragment efectiv al Cauzei existenţiale a cosmosului total, nu se poate atribui nici o limită destinului acestei asocieri inimaginabile şi fără precedent. În eternitate, omul va descoperi nu numai infinitatea Deităţii obiective, ci şi potenţialitatea fără sfârşit a fragmentului subiectiv a acestui acelaşi Dumnezeu. Ajustorul va continua întotdeauna să reveleze minunăţia lui Dumnezeu personalităţii muritoare, şi această revelaţie celestă nu poate avea niciodată sfârşit, căci Ajustorul vine de la Dumnezeu şi îl reprezintă pe Dumnezeu pentru om.

5. Calitatea minţii Ajustorilor

107:5.1 (1181.4) Muritorii evolutivi au tendinţa de a considera mintea ca pe o mediere cosmică între spirit şi materie, şi acesta este într-adevăr principala slujire a minţii după cum puteţi discerne. Le este deci foarte dificil oamenilor să perceapă că Ajustorii Gândirii au o minte, căci Ajustorii sunt fragmentări ale lui Dumnezeu pe un nivel absolut de realitate care nu este numai prepersonal, ci şi anterior oricărei divergenţe dintre energie şi spirit. Pe un nivel monist anterior diferenţierii energiei şi spiritului, s-ar putea să nu existe nici o funcţiune mediatoare a minţii, deoarece nu există divergenţe de arbitrat.

107:5.2 (1181.5) Din moment ce Ajustorii pot să facă planuri, să călătorească şi să iubească, ei trebuie să aibă puteri de individualitate măsurabile cu mintea. Toate felurile de Veghetori superiori din primul grup, zis virgin, posedă o aptitudine nelimitată de a comunica unii cu alţii. În ceea ce priveşte natura şi scopul intercomunicării lor, noi nu putem destăinui aproape nimic, pentru că nu le cunoaştem. Cu toate acestea, noi ştim că Ajustorii sunt într-un oarecare fel dotaţi cu o calitate mentală, căci altfel ei nu ar putea fi niciodată personalizaţi.

107:5.3 (1181.6) Calităţile mentale ale Ajustorului Gândirii reflectă calităţile mentale ale Tatălui Universal şi ale Fiului Etern - cei care sunt ancestrali tuturor felurilor de minte provenite de la Autorul Comun.

107:5.4 (1181.7) Tipul de minte presupus a exista la un Ajustor trebuie să fie asemănător cu dotarea mentală a numeroase alte ordine de entităţi personale care noi presupunem că sunt deopotrivă provenite din Prima Sursă-Centru. Deşi multe dintre aceste ordine nu au fost revelate pe Urantia, ele dau toate dovadă de calităţi mentale. Este de asemenea posibil pentru aceste individualizări ale Deităţii originare să se unifice cu numeroase tipuri evolutive de fiinţe non-muritoare, şi chiar şi cu un număr limitat de fiinţe non-evolutive care au dobândit capacitatea de a fuziona cu aceste fragmente de Deitate.

107:5.5 (1182.1) Când un Ajustor al Gândirii a fuzionat cu nemuritorul suflet morontial evoluând al fiinţei umane supravieţuitoare, mintea Ajustorilor nu poate fi identificată ca continuând să existe separată de mintea creaturii decât până în momentul când muritorul ascendent a atins niveluri spirituale de progres universal.

107:5.6 (1182.2) Când aceste spirite ale celui de-al şaselea stadiu ating nivelurile finalitare de experienţă ascendentă, se pare că ele transmută un factor mental care reprezintă uniunea anumitor faze mentale ale muritorului şi ale Ajustorului, factor care funcţionase înainte ca legătură între fazele umane şi cele divine ale acestor personalităţi ascendente. Probabil că această calitate mentală experienţială „suprematizează” şi sporeşte ulterior dotarea experienţială a Deităţii evolutive - Fiinţa Supremă.

6. Ajustorii ca spirite pure

107:6.1 (1182.3) Ajustorii Gândirii, aşa cum îi întâlnesc creaturile în experienţa lor, revelează prezenţa şi călăuzirea unei influenţe spirituale. Ajustorul este cu siguranţă un spirit, un spirit pur, însă un spirit plus ceva. Noi nu am fost niciodată capabili să-i clasificăm pe Veghetorii de Mister într-un mod satisfăcător; tot ce se poate spune despre ei cu certitudine este că sunt cu adevărat asemănători cu Dumnezeu.

107:6.2 (1182.4) Ajustorul este posibilitatea pentru om de a deveni etern. Omul este posibilitatea pentru Ajustor de a se personaliza. Ajustorul vostru individual munceşte ca să vă spiritualizeze în speranţa de a eterniza identitatea voastră temporară. Ajustorii sunt saturaţi de magnifica dragoste a Tatălui spiritelor, o dragoste care se revarsă din el însuşi. Ei vă iubesc autentic şi dumnezeieşte; ei sunt prizonierii speranţei spirituale închise în mintea oamenilor. Ei doresc fierbinte ca mintea voastră muritoare să atingă divinitatea, pentru ca solitudinea lor să ia sfârşit şi ca ei să fie eliberaţi odată cu voi de limitările învestiturii materiale şi ale învestiturii timpului.

107:6.3 (1182.5) Cărarea care vă duce în Paradis este cea a realizării spirituale, şi natura Ajustorilor vă va revela fidel natura spirituală a Tatălui Universal. Dincolo de ascensiunea în Paradis şi în stadiile postfinalitare ale carierei eterne, este posibil ca Ajustorul să ia contact cu partenerul său cândva uman pentru o slujire altfel decât spirituală; dar ascensiunea către Paradis şi cariera finalitară reprezintă asocierea dintre ascendentul cunoscător de Dumnezeu, care se spiritualizează, şi Ajustorul, a cărui slujire spirituală îl revelează pe Dumnezeu.

107:6.4 (1182.6) Noi ştim că Ajustorii Gândirii sunt spirite, spirite pure, probabil spirite absolute. Dar Ajustorul trebuie să fie ceva mai mult decât o realitate spirituală exclusivă. Factorii de energie pură sunt deopotrivă prezenţi la el în plus faţă de calitatea sa mentală presupusă. Dacă cineva va vrea să-şi amintească că Dumnezeu este sursa energiei pure şi a spiritului pur, nu va fi atât de dificil să perceapă că fragmentele sale sunt energie şi spirit. Este un fapt că Ajustorii traversează spaţiul pe circuitele de gravitaţie instantanee şi universale ale Insulei Paradisului.

107:6.5 (1182.7) Este de bună seamă surprinzător că Veghetorii de Mister sunt astfel asociaţi cu circuitele materiale ale universului universurilor, însă este un fapt că, de la un capăt la celălalt al marelui univers, ei trec ca fulgerele peste circuitele de gravitaţie materială. Este perfect posibil ca ei să poată chiar să pătrundă nivelurile spaţiului exterior; ei ar putea desigur să urmărească prezenţa gravitaţională a Paradisului în aceste regiuni. Deşi personalităţile ordinului meu pot de asemenea să parcurgă circuitele mentale ale Autorului Asociat dincolo de hotarele marelui univers, noi nu am fost niciodată siguri de detectarea prezenţei Ajustorilor în regiunile neexplorate ale spaţiului exterior.

107:6.6 (1183.1) Cu toate acestea, deşi Ajustorii utilizează circuitele gravitaţiei materiale, ei nu le sunt supuşi aşa cum este creaţia materială. Ajustorii sunt fragmente ale străbunului gravitaţiei, iar nu consecinţele gravitaţiei; ei sunt fracţionaţi pe un nivel de existenţă al universului ipotetic anterior apariţiei gravitaţiei.

107:6.7 (1183.2) Ajustorii nu se bucură de nici o destindere din momentul manifestării lor până în ziua în care sunt liberi să plece în Divinington după moartea naturală a subiectului lor uman. Iar cei ai căror subiecte nu trec prin porţile morţii naturale nu beneficiază nici chiar de acest răgaz temporar. Ajustorii nu au nevoie să absoarbă energie; ei sunt energie, energia ordinului cel mai elevat şi cel mai divin.

7. Ajustorii şi personalitatea

107:7.1 (1183.3) Ajustorii Gândirii nu sunt personalităţi, însă ei sunt entităţi reale. Ei sunt în mod veritabil şi perfect individualizaţi, deşi nu sunt niciodată efectiv personalizaţi în timp ce sălăşluiesc într-un muritor. Ajustorii Gândirii nu sunt adevărate personalităţi, dar sunt adevărate realităţi, realităţi de ordinul cel mai pur care este cunoscut în universul universurilor - ei sunt prezenţa divină. Cu toate că aceste minunate fragmente ale Tatălui nu sunt personale, ele sunt menţionate de obicei ca fiinţe, şi uneori ca entităţi spirituale, din cauza fazelor spirituale ale prezentei lor slujiri pe lângă oameni.

107:7.2 (1183.4) Dacă Ajustorii nu sunt personalităţi care să se bucure de prerogativele voinţei şi puterii de a alege, cum pot ei atunci să aleagă subiecte umane şi să se ducă voluntari ca să locuiască în aceste creaturi în lumile evolutive? Aceasta este o întrebare uşor de pus, dar probabil că nici o fiinţă din universul universurilor nu a găsit niciodată răspunsul exact. Chiar şi personalităţile ordinului meu, Mesagerii Solitari, nu înţeleg pe deplin facultăţile voinţei, ale alegerii şi ale dragostei la entităţi care nu sunt personale.

107:7.3 (1183.5) Noi am presupus adesea că Ajustorii Gândirii trebuie să fie înzestraţi cu voinţă pe toate nivelele prepersonale de alegere. Ei se oferă voluntari ca să sălăşluiască în fiinţele umane, ei stabilesc, pentru cariera eternă a oamenilor, planuri pe care le adaptează, le modifică şi le substituie după împrejurări, iar aceste activităţi implică o voinţă autentică. Ei au afecţiune pentru muritori, ei operează în crizele din univers, ei sunt mereu gata să acţioneze într-o manieră decisivă conform alegerii oamenilor, şi toate aceste reacţii sunt în cel mai înalt grad volitive. În toate situaţiile care nu interesează domeniul voinţei umane, conduita lor denotă indiscutabil exersarea puterilor echivalente, sub toate raporturile, cu voinţa, cu maximum de decizie.

107:7.4 (1183.6) Dacă Ajustorii Gândirii posedă o voinţă, de ce sunt atunci supuşi vrerii muritorilor? Acest lucru ţine, credem noi, de aceea că voinţa Ajustorilor, deşi absolută în natură, este prepersonală în manifestare. Voinţa umană funcţionează pe nivelul personalităţii realităţii universale şi, în tot cosmosul, impersonalul - no-personalul, subpersonalul şi prepersonalul este întotdeauna sensibil la voinţa şi la actele personalităţii existente.

107:7.5 (1183.7) În tot universul de fiinţe create şi de energii non-personale, noi nu constatăm nici o manifestare a voinţei, a voliţiei, a alegerii şi a dragostei în afara personalităţii. Noi nu vedem nicăieri aceste atribute ale personalităţii care să funcţioneze în asociere cu realităţile impersonale, decât la Ajustori şi la alte fiinţe similare. Nu ar fi corect nici să se califice un Ajustor drept subpersonal, nici just să se menţioneze această entitate ca suprapersonală, dar este perfect admisibil să se folosească cuvântul prepersonal pentru a o distinge.

107:7.6 (1184.1) Fiinţele ordinelor noastre numesc „daruri divine” aceste fragmente de Deitate. Noi recunoaştem că Ajustorii au o origine divină şi că ei constituie probabil dovada şi demonstraţia că Tatăl Universal şi-a rezervat posibilitatea de a comunica direct şi fără limită cu toate creaturile materiale, şi cu fiecare dintre ele, pe toate tărâmurile practic infinite; şi aceasta complet în afara prezenţei sale în personalitatea Fiilor săi Paradisiaci sau a ajutorului său indirect prin personalităţile Spiritului Infinit.

107:7.7 (1184.2) Toate fiinţele creaţiei s-ar bucura să îi primească pe Veghetorii de Mister, dar nici un ordin de fiinţe nu este astfel locuit, cu excepţia creaturilor evolutive volitive cu destin de finalitari.

107:7.8 (1184.3) [Prezentat de un Mesager Solitar din Orvonton]





Back to Top