CARTEA URANTIA - Capitolul 51. Adamii planetari

(UF-RUM-001-2004-1)

CARTEA URANTIA   

Parte II: Universul Local

Capitolul 51. Adamii planetari



Capitolul 51. Adamii planetari

51:0.1 (580.1) PE PARCURSUL domniei unui Prinţ Planetar, omul primitiv atinge limita dezvoltării evolutive naturale, şi această dobândire biologică îl avizează pe Suveranul Sistemului că a venit momentul să trimită pe această lume un al doilea ordin de filiaţie, elevatorii biologici. Aceşti Fii, căci doi sunt - Fiicele şi Fiii Materiali - sunt în general numiţi Adamul şi Eva de pe o planetă. Fiul Material originar al Sataniei este Adam, şi cei care merg pe lumile sistemului ca elevatori biologici poartă întotdeauna numele acestui prim Fiu originar al ordinului lor unic.

51:0.2 (580.2) Aceşti Fii sunt darul material făcut de Fiul Creator lumilor locuite. Ei rămân pe planeta pe care au fost trimişi împreună cu Prinţul Planetar, pe tot parcursul evolutiv al acestei sfere. Ei nu îşi asumă mari riscuri în această aventură pe o lume având un Prinţ Planetar, însă pe o planetă apostată, fără nici un conducători spirituali şi privată de comunicări interplanetare, misiunea lor este plină de mari pericole.

51:0.3 (580.3) Nu vă puteţi aştepta să ştiţi totul despre lucrarea acestor Fii din toate lumile Sataniei şi ale alte sisteme, însă alte capitole vor descrie mai bine viaţa şi experienţele lui Adam şi ale Evei, interesantul cuplu venit din rezervele corpului de elevatori biologici ai Jerusemului pentru a înălţa rasele Urantiei. Cu toate că planurile ideale de ameliorare a rasele voastre indigene nu au fost duse la bun sfârşit, misiunea lui Adam nu a fost în zadar; Urantia a avut de profitat imens de dăruirea lui Adam şi a Evei, şi printre tovarăşii lor în consiliile celeste, lucrarea lor nu este considerată ca o pierdere totală.

1. Originea şi natura a Fiilor Materiali ai lui Dumnezeu

51:1.1 (580.4) Fiicele şi Fiii materiali sau sexuaţi sunt progenitura Fiului Creator; Spiritul-Mamă al Universului nu participă la producerea acestor fiinţe, care sunt destinate să joace rolul de elevatori fizici pe lumile evolutive.

51:1.2 (580.5) Ordinul material de filiaţie nu este uniform în întregul univers local. Fiul Creator nu produce decât un singur cuplu de astfel de fiinţe în fiecare sistem local; aceste cupluri originare au naturi diverse, armonizate cu modelul vieţii sistemelor lor respective. Acest aranjament este indispensabil, din moment ce altfel potenţialul reproducător al Adamilor ar fi funcţional incompatibil cu acela al muritorilor evoluând pe lumile oricărui sistem. Adamul şi Eva care au venit pe Urantia, proveneau din cuplul originar al Fiilor Materiali ai Sataniei.

51:1.3 (580.6) Înălţimea Fiilor Materiali variază între doi metri cincizeci şi trei metri, iar corpul lor străluceşte de o lumină radiantă de o tentă violetă. Prin corpul lor material circulă sânge material, însă ei sunt, de asemenea, încărcaţi de energie divină şi saturaţi de lumină celestă. Aceşti Fii Materiali (Adamii) şi aceste Fiice Materiale (Evele) sunt egali în toate privinţele, deosebindu-se în natura lor de reproducători şi în funcţie de anumiţi factori chimici. Ei sunt egali, însă diferenţiaţi, mascul şi femelă - deci complementari, şi sunt concepuţi pentru a îndeplini în doi aproape toate misiunile lor.

51:1.4 (581.1) Fiii Materiali beneficiază de o hrană dublă; ei sunt cu adevărat dubli în natura şi în constituţia lor, ei consumă energie materializată aproape ca fiinţele fizice ale tărâmului şi, în acelaşi timp, existenţa lor nemuritoare este deplin întreţinută prin absorbţia directă şi automată a anumitor energii cosmice susţinătoare. Dacă ei ar eşua în vreo misiune încredinţată lor sau chiar şi dacă s-ar revolta în mod conştient şi deliberat, Fiii acestui ordin sunt izolaţi, întrerupţi de conexiunea lor cu sursa de lumină şi de viaţă a universului. Practic, ei devin atunci fiinţe materiale destinate să urmeze cursul vieţii materiale pe lumea pe care au fost trimişi, şi sunt nevoiţi să recurgă la magistraţii universului pentru a fi judecaţi. Moartea naturală va termina, în cele din urmă, cariera planetară a unor asemenea Fiice sau Fii nefericiţi şi puţin înţelepţi.

51:1.5 (581.2) Un Adam şi o Evă originari - creaţi direct - sunt nemuritori prin înzestrare naturală, întocmai ca toate celelalte ordine de filiaţie ale universului local, însă Fiii şi Fiicele lor suportă o diminuare a potenţialului de nemurire. Acest cuplu originar nu poate transmite nemurirea necondiţionată Fiilor şi Fiicelor cărora le dau ei naştere. Pentru continuitatea vieţii, progenitura lor depinde de un sincronism intelectual neîntrerupt cu circuitul gravitaţiei mentale al Spiritului. De când există sistemul Sataniei, treisprezece Adami Planetari au fost pierduţi în rebeliune sau în greşeală şi 681.204 în posturi de încredere subordonate. Cea mai mare parte a acestor dezordini au avut loc în epoca rebeliunii lui Lucifer.

51:1.6 (581.3) În timp ce trăiesc ca cetăţeni permanenţi pe capitalele sistemice şi chiar şi atunci când coboară în misiune pentru a acţiona pe planetele evolutive Fiii Materiali nu posedă Ajustori ai Gândirii, însă prin aceste servicii vor dobândii capacitatea experienţială de a dobândi un Ajustor şi de a întreprinde cariera de ascensiune în Paradis. Aceste fiinţe unice şi minunat de utile sunt elementul de legătură dintre lumea fizică şi lumea spirituală. Ei sunt concentraţi în sediul sistemic, unde se reproduc şi continuă să trăiască ca cetăţeni materiali ai tărâmului, şi de acolo sunt trimişi către lumile evolutive.

51:1.7 (581.4) Spre deosebire de ceilalţi Fii creaţi pentru a servi pe planete, Fiii ordinului material de filiaţie nu sunt prin natura lor invizibili unor creaturi materiale precum locuitorii Urantiei. Aceşti Fii ai lui Dumnezeu pot fi văzuţi şi înţeleşi de creaturile timpului, şi se pot amesteca efectiv cu ele. Ei ar putea chiar să procreeze cu ele, cu toate că rolul de înălţare biologică îi revine, în general, progeniturii Adamilor Planetari.

51:1.8 (581.5) Pe Jerusem, copiii loiali ai unui Adam şi ai unei Eve sunt nemuritori, însă descendenţii unei Fiice şi ai unui Fiu materiali procreaţi după sosirea părinţilor lor pe o planetă evolutivă nu sunt imuni la moartea naturală. Când părinţii sunt rematerializaţi pentru a deveni reproducători pe o lume evolutivă, se produce o schimbare în mecanismul transmiţător al vieţii. Purtătorii Vieţii privează în mod voluntar pe Adamii şi Evele Planetari de puterea de a naşte fii şi fiice care nu mor. Un Adam şi o Evă în misiune planetară pot să trăiască la nesfârşit dacă nu comit nici o greşeală, însă, între anumite limite, longevitatea copiilor lor descreşte cu fiecare nouă generaţie.

2. Tranzit al Adamilor Planetari

51:2.1 (582.1) Dacă primeşte vestea că o nouă lume locuită a atins apogeul evoluţiei fizice, Suveranul Sistemului reuneşte corpul Fiicelor şi al fiilor Materiali pe capitala sistemică. După discutarea nevoilor lumii evolutive, se alege un cuplu din grupul de voluntari - un Adam şi Evă din corpul celor mai vechi Fii Materiali - este ales pentru a întreprinde aventura. Ei se supun atunci profundului somn pregătitor pentru a fi înserafimaţi şi transportaţi de la căminul în care serviseră ca asociaţi până la noul lor tărâm cu noile lui oportunităţi şi riscuri.

51:2.2 (582.2) Adamii şi Evele sunt creaturi semimateriale şi, ca atare, ei nu pot fi transportaţi de serafimi. Trebuie ca mai întâi să treacă printr-o dematerializare pe capitala sistemului înainte de a putea fi înserafimaţi şi apoi transportaţi pe lumea pentru care au fost desemnaţi. Serafimii transportori sunt capabili să efectueze, în cazul Fiilor Materiali şi al altor creaturi semimateriale, schimbările care le vor permite să fie înserafimaţi şi transportaţi astfel prin spaţiu de la o lume sau un sistem la altele. Această pregătire pentru transport ia în jur de trei zile din timpul standard, şi cooperarea unui Purtător al Vieţii este necesară pentru a restabili existenţa normală a creaturii dematerializate, atunci când ea a ajuns la sfârşitul călătoriei prin transport serafic.

51:2.3 (582.3) Cu toate că există această tehnică de dematerializare pregătitoare tranzitului Adamilor din Jerusem pe lumile evolutive, nu există nici o metodă echivalentă pentru a-i retrage de pe acele lumi, afara numai dacă s-ar goli întreaga planetă. În acest caz, se stabileşte o instalaţie de siguranţă, în care se foloseşte tehnica de dematerializare pentru întreaga populaţie care trebuie salvată. Dacă o catastrofă fizică ar ruina rezidenţa planetară a unei rase în evoluţie, Melchizedekii şi Purtătorii Vieţii ar folosi tehnica de dematerializare pentru toţi supravieţuitorii, şi aceste fiinţe ar fi aduse, prin transport serafic, pe noua lume pregătită pentru continuarea existenţei lor. Odată inaugurată pe o lume a spaţiului, evoluţia unei rase umane trebuie să continue în întregime independent de supravieţuirea fizică a planetei sale, însă pe durata epocilor evolutive nu se ia în considerare nici o dispoziţie pentru ca un Adam şi o Evă planetari să poată părăsi lumea pe care au ales-o.

51:2.4 (582.4) Sosind la destinaţia lor planetară, Fiicele şi Fiii Materiali sunt rematerializaţi sub îndrumarea Purtătorilor Vieţii. Întregul proces cere de la zece până la douăzeci şi opt de zile din timpul Urantiei. Inconştienţa somnului profund serafic persistă pe parcursul acestei întregi perioade de reconstrucţie. Când reconstituirea organismului lor fizic este încheiată, Fiicele şi Fiii Materiali se regăsesc în noul lor cămin şi pe noua lor lume, practic, întocmai cum erau înainte de a se supune procesului de dematerializare pe Jerusem.

3. Misiunile Aadamice

51:3.1 (582.5) Pe lumile locuite, Fiicele şi Fiii Materiali construiesc propriile lor lăcaşuri, grădini unde sunt curând ajutaţi de copiii lor. Amplasarea grădinii a fost în general aleasă de Prinţul Planetar, al cărui stat major corporal contribuie mult la munca preliminară de pregătire cu ajutorul unui mare număr de indivizi superiori aparţinând raselor autohtone.

51:3.2 (583.1) Aceste Grădini ale Edenului şi-au primit numele în onoarea Edentiei, capitala constelaţiei, şi pentru că ele sunt modelate după măreţia botanică a lumii-sediu a Părinţilor Preaînalţi. Aceste locuinţe-grădini sunt de obicei situate într-un loc retras, şi într-o zonă apropiată de tropice. Pe cea mai mare parte a lumilor, acestea sunt creaţii minunate. Voi nu puteţi, în nici un caz, să vă daţi seama ce înseamnă aceste magnifice centre de cultură pe temeiul istoriei fragmentate a eşuării unei astfel de întreprinderi pe Urantia.

51:3.3 (583.2) Un Adam şi o Evă planetari reprezintă în potenţial darul total al harului fizic făcut raselor muritoare. Rolul principal al cuplului importat constă în a se înmulţi şi a creşte copiii timpului. Însă nu există căsătorii imediate între populaţia grădinii şi aceea a planetei; timp de numeroase generaţii, Adam şi Eva rămân, biologic, separaţi de muritorii evolutivi, în timp ce îşi construiesc o rasă puternică de ordinul lor. Aceasta este originea rasei violete pe lumile locuite.

51:3.4 (583.3) Planurile de ridicare a nivelului rasei sunt pregătite de Prinţul Planetar şi de statul său major, şi executate de Adam şi Eva. Şi aici, Fiul vostru Material şi tovarăşa sa au fost puşi în mare dezavantaj atunci când au sosit pe Urantia. Caligastia s-a opus cu şiretenie şi cu eficacitate misiunii Adamice, cu toate că administratorii provizorii Melchizedeki ai Urantiei i-au avertizat cum se cuvine pe Adam şi Eva de pericolele planetare inerente prezenţei Prinţului Planetar rebel. Printr-o stratagemă vicleană, acest arhirebel a biruit în tactică pe Adamul şi pe Eva voastră, şi i-a făcut să cadă în capcana trădării misiunii lor de încredere, în calitate de conducători vizibili ai lumii voastre. Prinţul Planetar trădător a reuşit să compromită cuplul edenic, însă a eşuat în eforturile sale pentru a-l implica în rebeliunea luciferică.

51:3.5 (583.4) Îngerii de al cincilea ordin, ajutoarele planetare, sunt ataşaţi misiunii Adamice şi îi însoţesc întotdeauna pe Adamii Planetari în aventurile lor pe lumi. Grupul lor desemnat iniţial cuprinde, de obicei, aproape o sută de mii. Când lucrarea Adamului şi a Evei Urantiei a fost înfăptuită prematur, când s-au îndepărtat de planul ordonat, una dintre Vocile serafice ale Grădinii a fost aceea care le-a reproşat conduita lor reprobabilă. Povestirea acestui eveniment ilustrează maniera în care tradiţiile voastre planetare au încercat să îi atribuie lui Dumnezeu Domnul tot ceea ce este supranatural. Din aceasta cauză, urantienii au căzut adesea în confuzie în ceea ce priveşte natura Tatălui Universal, deoarece cuvintele tuturor asociaţilor şi subordonaţilor săi i-au fost într-un mod atât de general atribuite lui. În cazul Adamului şi al Evei, îngerul Grădinii nu era altcineva decât şeful ajutoarelor planetare de serviciu în acea epocă. Acest serafim, numit Solonia, a anunţat eşecul planului divin, şi a cerut întoarcerea pe Urantia a administratorilor provizorii Melchizedeki.

51:3.6 (583.5) Creaturile mediene secundare apar pe parcursul misiunilor Adamice. Asemenea statului major corporal al Prinţului Planetar, descendenţii Fiicelor şi ai Fiilor Materiali sunt de două ordine: copiii lor fizici şi creaturile mediene ale ordinului secundar. Aceste slujitoare planetare materiale, care sunt însă, de obicei, invizibile, contribuie mult la avansarea civilizaţiei, şi chiar la supunerea minorităţilor nesupuse care ar căuta cumva subminarea dezvoltării sociale şi a progresului spiritual.

51:3.7 (583.6) Nu trebuie să se confunde medienii secundari cu cei ai ordinului primar, care datează dintr-o epocă apropiată de cea a sosirii Prinţului Planetar. Pe Urantia, majoritatea acestor creaturi mediene primare s-au angajat în rebeliune cu Caligastia, şi au fost internate cu prilejul Rusaliilor. Numeroşi membri ai grupului Adamic care nu au rămas fideli administraţiei planetare sunt, de asemenea, internaţi.

51:3.8 (584.1) În ziua Învierii, medienii primari şi cei secundari loiali au efectuat o uniune voluntară şi au acţionat de atunci încolo ca o tot unitar în problemele lumii. Ei servesc sub comanda medienilor loiali aleşi alternativ din cele două grupuri.

51:3.9 (584.2) Lumea voastră a fost vizitată de reprezentanţii a patru ordine de filiaţie: Caligastia, prinţul Planetar; Adam şi Eva, Fiii Materiali ai lui Dumnezeu; Machiventa Melchizedek, „înţeleptul din Salem” din vremea lui Avraam, şi Cristos Mihail care a venit ca Fiu de manifestare din Paradis. Cât ar fi fost de efectiv şi de frumos ca Mihail, conducătorul suprem al universului Nebadonului, să fi fost primit pe lumea voastră de un Prinţ Planetar loial şi eficient, şi de un Fiu Material devotat şi care a reuşit; ambii ar fi putut îmbunătăţi foarte mult munca şi misiunea Fiului de manifestare! Însă nu toate lumile au fost atât de lipsite de noroc ca Urantia, şi misiunea Adamilor Planetari nu a fost întotdeauna atât de dificilă şi de riscantă. Când Fiii Materiali reuşesc în misiunea lor, ei contribuie la dezvoltarea unei mari populaţii, şi îşi continuă activităţile ca guvernatori vizibili ai treburilor planetare, mult timp după ce lumea lor a fost stabilizată în lumină şi în viaţă.

4. Cele şase rase evoluţionare

51:4.1 (584.3) Rasa care domină de-a lungul epocilor primitive ale lumilor locuite este aceea a oamenilor roşii; ei sunt, în general, primii care ating nivelele umane de dezvoltare. Cu toate că oamenii roşii constituie rasa primă a planetelor, popoarele de culoare care vin mai apoi încep să îşi facă apariţia de foarte devreme, în era de emergenţă a muritorilor.

51:4.2 (584.4) Rasele primitive sunt puţin superioare celor mai tardive; omul roşu este foarte mult deasupra rasei indigo (neagră). Purtătorii Vieţii transmit, în plenitudinea lui, darul energiilor vii rasei iniţiale sau roşii, şi fiecare manifestare evolutivă următoare a unui grup uman distinct reprezintă o variaţie, în pofida darului originar. Chiar mărime muritorilor tinde să descrească de la omul roşu până la rasa indigo, cu toate că pe Urantia neamuri neaşteptate de gigantism au apărut printre popoarele verzi şi portocalii.

51:4.3 (584.5) Pe lumi care conţin cele şase rase evolutive, popoarele superioare sunt prima, a treia şi a cincia rasă - cea roşie, galbenă şi albastră. Rasele evolutive alternează astfel în aptitudinea lor pentru creşterea intelectuală şi pentru dezvoltarea spirituală, a doua, a patra şi a şasea fiind mai puţin bine înzestrate. Aceste rase secundare sunt cele care lipsesc pe anumite lumi; ele sunt cele care au fost exterminate pe numeroase altele. Este nefericit faptul că, pe Urantia, aţi pierdut într-o măsură atât de mare oamenii voştri albaştri superiori, mai puţin în măsura în care ei persistă în „rasa voastră albă” amalgamată. Pierderea raselor voastre portocalii şi verzi nu are atât de mare importanţă.

51:4.4 (584.6) Evoluţia a şase - sau a trei - rase colorate pare să deterioreze facultăţile originare ale omului roşu, însă ea oferă anumite variante foarte dezirabile la tipurile muritoare, şi procură o expresie a diverselor potenţiale umane care ar fi de neatins altfel. Aceste modificări sunt favorabile pentru progresul omenirii, în ansamblul ei, dat fiind faptul că ele sunt ulterior înălţate prin importarea rasei Adamice sau violete. Pe Urantia, acest plan obişnuit de amalgamare nu a fost dus la bun sfârşit decât foarte parţial, şi acest eşec în executarea planului evolutiv al raselor vă împiedică să înţelegeţi statutul popoarelor de pe o planetă locuită medie doar prin observarea pe a voastră a rămăşiţelor raselor primitive.

51:4.5 (585.1) La începutul dezvoltării rasiale, se conturează o uşoară tendinţă către încrucişări între membrii raselor roşii, galbene şi albastre. Rasele portocalii, verde şi indigo au o tendinţă similară de a se amesteca. Fiinţele umane cele mai înapoiate sunt, de obicei, folosite ca lucrători de către rasele mai progresive, ceea ce explică originea sclaviei pe planete în epocile primitive. Oamenii portocalii sunt, în general, supuşi de cei roşii şi reduşi la statutul de servitori - şi, uneori, exterminaţi. Oamenii galbeni fraternizează adesea cu roşii, însă nu întotdeauna.

51:4.6 (585.2) Rasa galbenă reduce, în general, pe cea verde în sclavie, în timp ce oamenii albaştrii îi subjugă pe cei indigo. Aceste rase de oameni primitivi nu au nici un fel de scrupule în a se folosi de serviciile tovarăşilor lor mai înapoiaţi sub formă de muncă silnică, nu mai mult decât ar avea urantienii în cumpărarea sau vinderea cailor sau a vitelor.

51:4.7 (585.3) Pe cea mai mare parte a lumilor normale, servitudinea involuntară nu urmează cârmuirii Prinţului Planetar, cu toate că cei deficienţii mintal şi delicvenţii sociali sunt adesea condamnaţi la munci forţate. Însă, pe toate sferele normale, acest fel de sclavie primitiv este abolit la puţin timp după sosirea rasei violete sau Adamice importate.

51:4.8 (585.4) Aceste şase rase evolutive sunt destinate să fie amestecate şi înnobilate prin amalgamări cu progenitura elevatorilor Adamici. Însă, înainte de contopirea acestor popoare, cei inferiori şi neadaptaţi sunt în mare parte eliminaţi. Prinţul Planetar şi Fiii Materiali, precum şi celelalte autorităţi planetare competente, judecă aptitudinile neamurilor reproducătoare. Dificultatea executării unui program atât de radical pe Urantia provine din absenţa judecătorilor competenţi pentru a statua aptitudinea sau inaptitudinea biologică a indivizilor raselor lumii voastre. În ciuda acestui obstacol, se pare că ar trebui să fiţi capabili să vă puneţi de acord în ceea ce priveşte disocierea biologică neamurile care sunt cele mai cunoscute ca inapte, pline de defecte sau antisociale.

5. Amalgamare rasială — : efuziunea sângelui Adamic

51:5.1 (585.5) Când un Adam şi o Evă Planetari sosesc pe o lume locuită, ei sunt pe deplin instruiţi de superiorii lor cu privire la cea mai bună modalitate de a ameliora rasele existente de fiinţe inteligente. Planul de desfăşurare nu este uniform; foarte mult rămâne la latitudinea cuplului slujitor şi greşelile nu sunt rare, în special pe lumile aflate în dezordine şi în insurecţie, cum este Urantia.

51:5.2 (585.6) De obicei, oamenii violeţi nu încep să se amestece cu nativii planetei mai înainte ca propriul lor grup să depăşească un milion de membrii. Însă, între timp, statul major al Prinţului Planetar proclamă că copiii lui Dumnezeu au coborât, ca să zicem aşa, pentru a se amesteca cu rasele umane. Şi oamenii aşteaptă cu nerăbdare ziua în care se va anunţa că cei care sunt pregătiţi pentru a aparţine familiilor rasiale superioare pot să meargă în Grădina Edenului şi să fie aleşi de Fiii şi de Fiicele lui Adam pentru a deveni taţii şi mamele evolutivi ai noului ordin contopit al omenirii.

51:5.3 (585.7) Pe lumile normale, un Adam şi o Evă Planetari nu se împreunează niciodată cu membrii raselor evolutive. Această muncă de ameliorare biologică este o funcţiune a progeniturii lui Adam. Însă aceşti Adamiţi nu se răspândesc printre rase; statul major al prinţului aduce în Grădina Edenului bărbaţii şi femeile superiori care vor să se împreuneze cu urmaşii adamici. Şi, în cea mai mare parte a lumilor, se consideră ca o onoare supremă faptul de a fi ales drept candidat la împreunarea cu fiii şi cu fiicele grădinii.

51:5.4 (586.1) Pentru prima dată războaiele rasiale şi alte lupte dintre triburi se domolesc puţin, în timp ce diversele rase se străduiesc tot mai mult să facă recunoscută competenţa lor de a fi admişi în grădină. Nu puteţi să vă faceţi decât o idee foarte vagă cu privire la maniera în care această luptă competitivă vine să ocupe centrul tuturor activităţilor pe o planetă normală. Tot acest plan de a ameliora rasa s-a năruit aproape de la început pe Urantia.

51:5.5 (586.2) Rasa violetă este un popor monogam. Orice femeie sau bărbat evolutivi, unindu-se cu fiicele şi cu fiii adamici, se angajează să nu ia alţi soţi, şi să le propovăduiască monogamia copiilor lor. Copiii fiecăreia dintre aceste uniuni sunt educaţi şi instruiţi în şcolile Prinţului Planetar. Li se permite apoi să meargă la rasa părintelui lor evolutiv şi să se căsătorească printre grupurile selecţionate ale muritorilor superiori.

51:5.6 (586.3) Când această viţă a Fiilor Materiali se adaugă raselor evoluânde ale lumilor, se deschide o eră nouă şi mai mare de progres evolutiv. După afluxul procreativ de aptitudini importate şi de caractere supraevolutive se produce o succesiune rapidă de avânturi în civilizaţie şi în dezvoltarea rasială. În o sută de mii de ani, există un progres mai mare decât într-un milion de ani de luptă anterioară. Pe lumea voastră, şi în ciuda eşuării planurilor ordonate, s-au realizat mari progrese de când plasma vitală a lui Adam a fost dăruită popoarelor voastre.

51:5.7 (586.4) Copiii pur-sânge ai unei Grădini planetare a Edenului pot foarte bine să se coboare printre membrii superiori ai raselor evolutive, şi să ridice astfel nivelul biologic al omenirii, însă pentru viţele superioare ale muritorilor Urantiei nu ar fi de nici un folos să se unească cu rasele inferioare. o procedură atât de nechibzuită ar pune în pericol întreaga civilizaţie a lumii voastre. Nereuşind să obţineţi armonizarea rasei prin tehnica adamică, voi trebuie acum să vă rezolvaţi problema ameliorării rasiale prin alte metode, în principal umane, de adaptare şi de control.

6. Regimul Edenic

51:6.1 (586.5) Pe cea mai mare parte a lumilor locuite, Grădinile Edenului subzistă ca superbe centre culturale, şi continuă să funcţioneze timp de epoci ca modele sociale de conduită şi de obiceiuri planetare. Chiar şi în epocile primitive, în care oamenii violeţi trăiesc relativ izolaţi, şcolile lor primesc candidaţi calificaţi, provenind din diversele rase ale planetei, în timp ce dezvoltările industriale ale grădinii deschid noi căi schimburilor comerciale. Acesta este modul în care Adamii şi Evele şi progenitura lor contribuie la expansiunea bruscă a culturii şi la rapida ameliorare a raselor evolutive ale lumii lor. Şi toate aceste relaţii se amplifică şi se pecetluiesc prin amalgamarea raselor evolutive şi a fiilor lui Adam, care produce ridicarea imediată a statutului biologic, activarea potenţialului intelectual şi creşterea receptivităţii spirituale.

51:6.2 (586.6) Pe lumile normale, grădina-sediu a rasei violete devine al doilea centru de cultură mondială şi, împreună cu oraşul-sediu al Prinţului Planetar, reglementează alura dezvoltării civilizaţiei. De-a lungul secolelor, şcolile oraşului-sediu al Prinţului Planetar şi acelea ale grădinii lui Adam şi a Evei, rămân sincrone. Ele nu sunt, în general, prea îndepărtate, şi colaborează în mod armonios.

51:6.3 (587.1) Imaginaţi-vă ce ar însemna acest lucru pentru lumea voastră dacă, undeva în Levant ar exista un centru mondial de civilizaţie, o mare universitate planetară de cultură, care ar fi funcţionat fără întrerupere timp de 37.000 de ani. Consideraţi, printre altele, cât de mare ar fi autoritate morală a unui astfel de centru antic dacă ar exista în apropiere un cartier general încă şi mai vechi de slujire celestă, a cărui tradiţie ar exercita forţa cumulativă a 500.000 de ani influenţe evolutive integrate. Obiceiurile sunt cele care sfârşesc prin a răspândi idealurile Edenului asupra ansamblului unei lumi.

51:6.4 (587.2) Şcolile Prinţului Planetar sunt preocupate, în principal, de filozofie, de religie, de morală şi de lucrările intelectuale şi artistice superioare. Şcolile din grădini ale lui Adam şi Eva sunt, în general, consacrate artelor practice, educaţiei intelectuale de bază, culturii sociale, dezvoltării economice, relaţiilor comerciale, aptitudinii fizice şi guvernării civile. Aceste două centre mondiale ajung în cele din urmă să se amestece, însă afilierea lor efectivă întârzie uneori până în epoca primului Fiu Magistral.

51:6.5 (587.3) Continuitatea existenţei Adamilor şi a Evelor Planetari, aliată nucleului pur-sânge al rasei violete, asigură culturii Edenice stabilitatea creşterii care îi permite să acţioneze asupra civilizaţiei unei lumi cu forţa de constrângere a tradiţiei. În aceşti nemuritori Fii şi Fiice Materiali noi întâlnim ultima verigă, indispensabilă, care îl leagă pe Dumnezeu de om, care aruncă un pod peste abisul aproape infinit dintre Creatorul Etern şi cele mai umile personalităţi finite ale timpului. Iată aici nişte fiinţe de înaltă origine care sunt fizice, materiale şi chiar sexuate, ca muritorii Urantiei, care îl pot vedea şi înţelege pe invizibilul Prinţ Planetar şi pot lucra ca interpreţi pe lângă creaturile muritoare ale tărâmului, deoarece Fiicele şi Fiii Materiali sunt capabili să vadă toate fiinţele spirituale ale ordinelor inferioare. Ele îl văd pe Prinţul Planetar şi întregul său stat major vizibil şi invizibil.

51:6.6 (587.4) Odată cu trecerea secolelor, şi prin amalgamarea progeniturii lor cu rasele umane, acelaşi Fiu Material şi aceeaşi Fiică Materială sunt acceptaţi ca strămoşi comuni ai omenirii, părinţi comuni ai descendenţilor raselor evolutive de acum înainte contopite. Intenţia evolutivă este ca muritorii, părăsind o lume locuită, să aibă experienţa de a recunoaşte şapte părinţi:

51:6.7 (587.5) 1. Tatăl biologic - tatăl trupesc.

51:6.8 (587.6) 2. Tatăl tărâmului - Adamul Planetar.

51:6.9 (587.7) 3. Tatăl sferelor - Suveranul Sistemic.

51:6.10 (587.8) 4. Tatăl Preaînalt - Tatăl Constelaţiei.

51:6.11 (587.9) 5. Tatăl Universului - Fiul Creator şi şeful suprem al creaţiilor locale.

51:6.12 (587.10) 6. Suprataţii - Cei Îmbătrâniţi de Zile care guvernează suprauniversurile.

51:6.13 (587.11) 7. Tatăl spiritual sau Tatăl Havonei - Tatăl Universal care locuieşte în Paradis şi îşi revarsă spiritul pentru a trăi şi lucra în mintea umilelor creaturi care locuiesc în universul universurilor.

7. Administraţia unificată

51:7.1 (587.12) Fiii Avonali ai Paradisului vin din când în când pe lumile locuite pentru a înfăptui acte judiciare, însă primul avonal care soseşte cu o misiune magistrală iniţiază a patra guvernare a unei lumi evolutive a timpului şi spaţiului. Pe câteva planete în care acest Fiu Magistral este universal acceptat, el rămâne pentru o epocă întreagă. Planeta prosperă atunci sub domnia în comun a trei Fii: Prinţul Planetar, Fiul Material şi Fiul Magistral, ultimii doi fiindu-le vizibili tuturor locuitorilor tărâmului.

51:7.2 (588.1) Înainte ca primul Fiu Magistral să îşi încheie misiunea pe o lume evolutivă normală, amalgamarea muncilor educative şi administrative ale Prinţului Planetar şi ale Fiului Material a fost efectuată. Această amalgamare a supravegherii duale a unei planete aduce în existenţă un nou ordin eficient de administrare mondială. Când Fiul Magistral se retrage, Adamul Planetar preia conducerea exterioară a sferei. Fiul şi Fiica Materiali acţionează astfel în comun, ca administratori planetari, până la ancorarea lumii în era luminii şi vieţii, după care Prinţul Planetar este ridicat la poziţia de Suveran Planetar. Pe parcursul acestei epoci de evoluţie avansată, Adam şi Eva devin ceea ce s-ar putea numi prim-miniştrii uniţi ai tărâmului glorificat.

51:7.3 (588.2) Imediat ce noua capitală consolidată a lumii aflate în evoluţie este bine instalată, şi în funcţie de cât de repede se pot instrui cum se cuvine administratorii subordonaţi competenţi, sunt întemeiate subcapitale în teritorii îndepărtate şi printre diferite popoare. Înainte de sosirea unui alt Fiu cârmuitor, se vor fi organizat deja între cinci zeci şi o sută de aceste centre secundare.

51:7.4 (588.3) Prinţul Planetar şi statul său major întreţin încă domeniile spirituale şi filozofice de activitate. Adam şi Eva îndreaptă o atenţie specifică în ceea ce priveşte statutul fizic şi ştiinţific şi economic al tărâmului. Cele două grupuri consacră, de asemenea, energiile lor promovării artelor, relaţiilor sociale şi realizărilor intelectuale.

51:7.5 (588.4) Încă înainte de inaugurarea celei de a cincia administrări a treburilor lumii, s-a pus la punct o magnifică administrare a activităţilor planetare. Existenţa muritorilor pe aceste sfere bine dirijate este cu adevărat stimulatoare şi benefică. Dacă urantienii ar putea măcar să observe viaţa pe o astfel de planetă, atunci ar aprecia imediat valoarea acelor lucruri pe care lumea lor le-a pierdut de când a îmbrăţişat răul şi a luat parte la rebeliune.

51:7.6 (588.5) [Prezentat de un Fiu Lanonandek Secundar din Corpul de Rezervă.]





Back to Top