CARTEA URANTIA - Capitolul 32. Evoluţia universurilor locale

(UF-RUM-001-2004-1)

CARTEA URANTIA   

Parte II: Universul Local

Capitolul 32. Evoluţia universurilor locale



Capitolul 32. Evoluţia universurilor locale

32:0.1 (357.1) UN UNIVERS local este opera unui Fiu Creator din ordinul paradisiac al Mihaililor. El cuprinde o sută de constelaţii, fiecare având o sută de sisteme de lumi locuite. Fiecare sistem va conţine în cele din urmă aproximativ o mie de sfere locuite.

32:0.2 (357.2) Aceste universuri din timp şi spaţiu sunt toate evolutive. Planul creativ al Mihaililor din Paradis urmează întotdeauna calea evoluţiei treptate şi a dezvoltării progresive a naturilor şi capacităţilor fizice, intelectuale şi spirituale ale multitudinii de creaturi care locuiesc pe diversele sfere de ordin variat cuprinse într-un astfel de univers local.

32:0.3 (357.3) Urantia aparţine unui univers local al cărui suveran este Dumnezeul-om din Nebadon, Isus din Nazaret şi Mihail din Salvington, iar toate planurile lui Mihail pentru acest univers local au fost aprobate în întregime de Trinitatea Paradisului înainte ca el să se fi angajat în suprema aventură din spaţiu.

32:0.4 (357.4) Fiii lui Dumnezeu îşi pot alege tărâmurile activităţilor lor de creatori, însă iniţial aceste creaţii materiale au fost proiectate şi planificate de Arhitecţii Universului Maestru.

1. Apariţia fizică a universurilor

32:1.1 (357.5) Manipulările preuniversale ale forţei-spaţiu şi ale energiilor primordiale reprezintă sunt munca Organizatorilor de Forţă Principali din Paradis; în domeniile suprauniversului însă, când energia emergentă devine sensibilă la gravitaţia locală sau liniară, ei se retrag în favoarea directorilor de putere ai suprauniversului respectiv.

32:1.2 (357.6) În crearea unui univers local aceşti directori de putere funcţionează numai în fazele de creaţie premateriale şi în fazele posterioare forţei; Pentru un Fiu Creator nu există nici o oportunitate de a începe organizarea universului până când directorii de putere nu au efectuat o mobilizare suficientă a energiilor-spaţiu pentru a oferi o bază materială - sori fizici şi sfere materiale - universului emergent.

32:1.3 (357.7) Universurile locale au toate aproximativ acelaşi potenţial energetic, cu toate că diferă foarte mult în dimensiuni fizice, şi pot varia din când în când în ceea ce priveşte conţinutul lor de materie vizibilă. Încărcătura de energie şi înzestrarea de potenţial material ale unui univers local sunt determinate de manipulările directorilor de putere şi ale predecesorilor acestora, precum şi de activităţile Fiului Creator şi de înzestrarea cu control fizic inerent posedată de asociatul său creativ.

32:1.4 (358.1) Încărcătura energetică a unui univers local este de aproximativ o sută de ori mai mică decât înzestrarea cu forţă a suprauniversului lui. În cazul Nebadonului, universul vostru local, materializarea masei este doar cu puţin mai mică. Din punct de vedere fizic, Nebadonul posedă toată dotarea fizică de energie şi de materie care poate fi găsită în oricare din creaţiile locale din Orvonton. Singura limitare fizică a extinderii universului local al Nebadonului comportă în încărcătura cantitativă de energie-spaţiu supusă controlului gravitaţional al puterilor şi al personalităţilor asociate reprezentând ansamblul mecanismului acestui univers.

32:1.5 (358.2) Când energia-materie a atins un anumit stadiu de materializare a masei, pe scenă îşi face apariţia un Fiu Creator, însoţit de o Fiică Creatoare a Spiritului Infinit. Odată cu apariţia Fiului Creator, începe construcţia sferei arhitecturale care este destinată să devină lumea-sediu a universului local proiectat. Vreme de epoci îndelungate, o astfel de creaţie locală evoluează, sorii se stabilizează, planetele se formează şi se lansează pe orbitele lor, în timp ce se continuă munca de creaţie a lumilor arhitecturale destinate să servească drept cartiere generale pentru constelaţiile şi drept capitale sistemelor.

2. Organizarea universului

32:2.1 (358.3) Fiii Creatori sunt precedaţi în organizarea universului de directorii de putere şi de alte fiinţe care au provenit din a Treia Sursă-Centru. Pe baza energiilor spaţiului, care au fost astfel organizate în prealabil, Mihail, Fiul vostru Creator, a fondat ţinuturile locuite ale universului Nebadonului şi de atunci până acum s-a consacrat cu asiduitate administrării lor. Din energia preexistentă, aceşti Fii divini materializează materie vizibilă, proiectează creaturi vii şi, în cooperare cu prezenţa universală a Spiritului Infinit, creează o suită variată de personalităţi spirituale.

32:2.2 (358.4) Aceşti directori de putere şi controlori de energie, care l-au precedat mult timp pe Fiul Creator în munca fizică preliminară de organizare a universului, servesc mai târziu într-o legătură magnifică cu acest Fiu al Universului, păstrând pentru totdeauna controlul asociat al energiilor pe care le-au organizat şi le-au pus în circuit iniţial. Pe Salvington funcţionează acum aceleaşi o sută de centre care au cooperat cu Fiul vostru Creator la formarea originară acestui univers local.

32:2.3 (358.5) Primul act înfăptuit de creaţie fizică în Nebadon a constat în organizarea lumii-sediu, sfera arhitecturală a Salvingtonului cu sateliţii ei. Din perioada acţiunilor iniţiale ale centrelor de putere şi ale controlorilor fizici până la sosirea statului major viu pe sferele desăvârşite ale Salvingtonului, s-au scurs ceva mai mult de un miliard de ani ai timpului vostru planetar actual. Construcţia Salvingtonului a fost urmată imediat de crearea celor o sută de lumi-sediu ale Constelaţiilor proiectate şi a celor zece mii de sfere-sediu ale sistemelor locale proiectate de control şi de administrare planetară, împreună cu sateliţii lor arhitecturali. Astfel de lumi arhitecturale sunt concepute pentru a găzdui atât personalităţi fizice, cât şi spirituale, precum şi fiinţele aflate în stadiile morontiale mediatoare şi de tranziţie ale existenţei.

32:2.4 (359.1) Salvingtonul, lumea-sediu a Nebadonului, este situat exact în centrul energiei masice a universului local. Universul vostru local nu este însă un sistem astronomic individual, deşi în centrul lui fizic există un sistem vast.

32:2.5 (359.2) Salvington este cartierul general personal al lui Mihail din Nebadon, însă acesta din urmă nu se va găsi întotdeauna colo. Funcţionarea armonioasă a universului vostru local nu mai necesită prezenţa continuă a Fiului Creator pe sfera capitală, însă nu tot aşa se întâmplă în epocile primitive ale organizării fizice. Un Fiu Creator nu poate să îşi părăsească lumea sediu înainte ca stabilizarea gravitaţională a domeniului să fi fost efectuată, prin materializarea unei energii suficiente pentru a permite diverselor circuite şi sisteme să se echilibreze unele pe altele prin atracţie materială reciprocă.

32:2.6 (359.3) În curând, planul fizic al universului este înfăptuit, iar Fiul Creator, în asociere cu Spiritul Creativ, proiectează planul său de creare a vieţii, după care acest reprezentant al Spiritului Infinit îşi începe funcţionarea ca personalitate creativă distinctă. Când primul său act creativ este formulat şi executat, i-a fiinţă Steaua Strălucitoare a Dimineţii, personificarea conceptului creativ iniţial de identitate şi de ideal al divinităţii. Aceasta este şeful executiv al universului, asociatul personal al Fiului Creator, o fiinţă asemenea lui sub toate aspectele caracterului, însă deosebit de limitată în atributele divinităţii.

32:2.7 (359.4) Iar acum, după ce mâna-dreaptă şi şeful executiv al Fiului Creator a fost pusă la dispoziţie, urmează aducerea în existenţă a unei vaste şi minunate desfăşurări de creaturi diverse. Fiii şi fiicele universului local îşi fac apariţia, şi la puţin timp după aceea, acestei creaţii i se asigură un guvern, care se extinde de la consiliile supreme ale universului până la părinţii constelaţiilor şi la suveranii sistemelor locale. Aceste sisteme sunt agregatele acelor lumi care sunt desemnate apoi să devină lăcaşurile diverselor rase muritoare ale creaturilor înzestrate cu voinţă; şi fiecare dintre aceste lumi va fi prezidată de un Prinţ Planetar.

32:2.8 (359.5) Iar apoi, când un astfel de univers a fost astfel complet organizat şi pe deplindotat, Fiul Creator răspunde la propunerea Tatălui de a crea omul muritor în imaginea lor divină.

32:2.9 (359.6) Organizarea lăcaşurilor planetare este încă în curs de desfăşurare în Nebadon, deoarece acest univers este de fapt un grup tânăr în ţinuturile stelare şi planetare din Orvonton. La ultima înregistrare, în Nebadon existau 3.840.101 planete locuite, iar Satania, sistemul local al lumii voastre, este destul de tipic în alte sisteme.

32:2.10 (359.7) Satania nu este un sistem fizic uniform, o unitate sau o organizare astronomică simplă. Cele 619 lumi locuite ale ei sunt situate în peste cinci sute de sisteme fizice diferite. Numai cinci dintre aceste sisteme au mai mult de două lumi locuite, iar dintre acestea numai una are patru planete populate, în timp ce patruzeci şi şase de sisteme au două lumi locuite.

32:2.11 (359.8) Sistemul Satania de lumi locuite este foarte îndepărtat de Uversa şi de marele roi de sori care funcţionează ca centru fizic şi astronomic al celui de-al şaptelea supraunivers. Din Jerusem, capitala Sataniei, sunt peste două sute de mii de ani lumină până în centrul fizic al suprauniversului din Orvonton, departe, foarte departe în diametrul dens al Căii Lactee. Satania se află la periferia universului local, iar Nebadonul este acum foarte mult în afară, aproape de marginea exterioară a Orvontonului. De la cel mai exterior sistem de lumi locuite până în centrul suprauniversului, distanţa este un pic mai mică de două sute cincizeci de mii de ani-lumină.

32:2.12 (360.1) Universul Nebadonului se roteşte acum departe în sud-estul circuitului suprauniversal al Orvontonului. Universurile cele mai apropiate de el sunt: Avalon, Henselon, Sanselon, Portalon, Wolvering, Fanoving şi Alvoring.

32:2.13 (360.2) Evoluţia unui univers local este însă o poveste lungă. Capitolele care se referă la supraunivers introduc acest subiect; cele din această secţiune, referitoare la creaţiile locale, îl continuă, în timp ce acelea care urmează, abordând istoria şi destinul Urantiei, completează relatarea. Însă voi nu puteţi înţelege în mod adecvat destinul muritorilor unei astfel de creaţii locale decât printr-o examinare atentă a expunerilor ce se referă la viaţa şi la învăţăturile Fiului vostru Creator, aşa cum a trăit el odinioară viaţa de om, sub înfăţişarea trupului muritor, în propria voastră lume evolutivă.

3. Ideea evolutivă

32:3.1 (360.3) Singura creaţie perfect stabilizată este Havona, universul central, care a fost creat direct de gândirea Tatălui Universal şi de cuvântul Fiului Etern. Havona este un univers existenţial, perfect şi complet, înconjurând lăcaşul Deităţilor eterne, centru al tuturor lucrurilor. Creaţiile celor şapte suprauniversuri sunt finite, evolutive şi progresive fără excepţie.

32:3.2 (360.4) Sistemele fizice din timp şi spaţiu au toate o origine evolutivă. Ele nu sunt nici măcar stabilizate fizic înainte de a fi lansate pe orbitele lor în circuitele stabilite ale suprauniversurilor lor. Si nici un univers local nu este stabilizat în lumină şi viaţă până când posibilităţile sale fizice de expansiune şi de dezvoltare nu au fost epuizate, şi până când statutul spiritual al tuturor lumilor sale locuite nu a fost stabilit şi stabilizat pentru totdeauna.

32:3.3 (360.5) Mai puţin în universul central, perfecţiunea este o realizare progresivă. Creaţia centrală ne oferă un model de perfecţiune, însă toate celelalte tărâmuri trebuie să atingă acea perfecţiune prin metodele stabilite pentru avansarea acelor lumi sau universuri particulare, iar planurile Fiului Creator de realizare a organizării, evoluţia, disciplinarea şi stabilizarea respectivelor universuri locale sunt caracterizate de o varietate aproape infinită.

32:3.4 (360.6) Cu excepţia prezenţei deităţii Tatălui, fiecare univers local este, într-un anumit sens, o reproducere a organizării administrative a creaţiei centrale sau arhetipului central. Cu toate că Tatăl Universal este prezent personal în universul rezidenţial, el nu locuieşte în minţile fiinţelor care îşi au originea în acel univers, aşa cum o face efectiv cu sufletele muritorilor din timp şi spaţiu. Se pare că există o compensaţie infinit de înţeleaptă în ajustarea şi în reglarea problemelor spirituale ale vastei creaţii. În universul central, Tatăl este prezent personal ca atare, însă este absent din mintea copiilor acelei creaţii perfecte; în universurile din spaţiu, Tatăl nu este prezent în persoană, fiind reprezentat de Fiii Săi Suverani, în timp ce este prezent în mod intim în minţile copiilor săi muritori, fiind reprezentat spiritual de prezenţa prepersonală a Veghetorilor de Mister rezidenţi în mintea acestor creaturi volitive.

32:3.5 (360.7) În cartierul general al unui univers local locuiesc toate personalităţile Creatoare şi creative care reprezintă o autoritate conţinută în sine şi o autonomie administrativă, cu excepţia prezenţei personale a Tatălui Universal. În universul local se găsesc reprezentanţi ai tuturor categoriilor şi ai aproape tuturor claselor de fiinţe inteligente existând în universul central, cu excepţia Tatălui Universal. Cu toate că Tatăl Universal nu este prezent personal într-un univers local, el este reprezentat personal de Fiul Său Creator, mai întâi ca reprezentant al lui Dumnezeu, iar apoi în calitate de conducător suprem şi suveran în virtutea propriului său drept.

32:3.6 (361.1) Cu cât coborâm mai mult pe scara vieţii, cu atât ne este mai greu să localizăm, cu ochiul credinţei, pe Tatăl invizibil. Creaturile inferioare - şi uneori chiar şi cele de ordin mai înalt - întâmpină dificultăţi în perceperea Tatăl Universal în Fiii săi Creatori. Şi astfel, aşteptând epoca exaltării lor spirituale, când perfecţiunea dezvoltării voinţei le va permite să îl vadă pe Dumnezeu în persoană, ele se satură de progresul lor, nutresc îndoieli spirituale, se poticnesc în confuzie, şi astfel se izolează de ţelurile spirituale progresive ale epocii şi universului lor. În acest fel, ele pierd capacitatea de a-l vedea pe Tată atunci când privesc Fiul Creator. Pe parcursul îndelungatei lupte pentru atingerea Tatălui, şi pe parcursul perioadei în care condiţiile inerente fac o astfel de realizare imposibilă, cea mai bună salvare pentru creaturi este aceea de a menţine faptul-adevăr al prezenţei Tatălui în Fiii săi. La modul literal şi figurat, spiritual şi personal, Tatăl şi Fiul sunt una. Este un fapt: cel care a văzut un Fiu Creator l-a văzut pe Tată.

32:3.7 (361.2) Personalităţile unui univers dat nu sunt statornice şi demne de încredere, la început, decât în măsura gradului lor de înrudire cu Deitatea. Când originile creaturii se îndepărtează suficient de mult de Sursele originare şi divine, indiferent că avem de a face cu Fiii lui Dumnezeu sau cu creaturile ocrotitoare aparţinând Spiritului Infinit, există o posibilitate sporită de disarmonie, de confuzie şi de rebeliune - de păcătuire.

32:3.8 (361.3) Cu excepţia fiinţelor perfecte care îşi au originea în Deitate, toate creaturile volitive ale suprauniversurilor au o natură evolutivă, începând de la o stare modestă şi urcând tot mai sus, în realitate spre interior. Chiar şi personalităţile deosebit de spirituale continuă să urce scara vieţii prin transferuri progresive din viaţă în viaţă şi din sferă în sferă, iar în cazul celor care adăpostesc Veghetori de Mister, nu există în realitate limite la înălţimile pe care le pot atinge în ascensiunea lor spirituală şi în dobândirea lor universală.

32:3.9 (361.4) Când perfecţiunea creaturilor din timp a fost în cele din urmă atinsă, ea reprezintă în totalitate ceva dobândit, o posesiune de bună credinţă a personalităţii. Cu toate că elementele harului sunt prezente în mare măsură, nu este mai puţin adevărat că tot ceea ce a fost dobândit de creaturi reprezintă rezultatul efortului individual şi al vieţii lor efective, al reacţiei lor de personalitate la mediul existent.

32:3.10 (361.5) Faptul originii evolutive animale nu îşi pune stigmatul asupra nici unei personalităţi în ochii universului, deoarece aceasta reprezintă metoda exclusivă de a produce unul dintre cele două tipuri fundamentale de creaturi finite inteligente înzestrate cu voinţă. Când culmile perfecţiunii şi eternităţii sunt atinse, cei care au început de jos şi au urcat bucuroşi, treaptă cu treaptă şcoala vieţii, vor fi cu atât mai onoraţi şi, când vor fi ajuns pe culmile gloriei, vor fi câştigat o experienţă personală care încorporează o cunoaştere efectivă a fiecărei faze a vieţii de jos şi până sus.

32:3.11 (361.6) Toate acestea arată înţelepciunea Creatorilor. Pentru Tatăl Universal ar fi la fel de uşor să facă di toţi muritorii fiinţe perfecte, să le transmită perfecţiunea prin cuvântul său divin. Aceasta i-ar priva însă de minunata experienţă a aventurii şi a pregătirii asociate cu lungul şi treptatul urcuş lăuntric, o experienţă rezervată doar celor care au avut şansa de a începe din străfundurile existenţei vii.

32:3.12 (362.1) Universurile care înconjoară Havona nu sunt populate cu creaturi perfecte decât într-un număr suficient pentru a răspunde nevoii de îndrumători-învăţători model necesari celor care se ridică pe scara evolutivă a vieţii. Natura experienţială a tipului evolutiv de personalitate reprezintă complementul cosmic natural al naturii mereu perfecte a creaturilor Paradisului Havona. În realitate, atât creaturile perfecte, cât şi cele care au ajuns la perfecţiune sunt incomplete în raport cu totalitatea finită. Însă în asocierea complementară a creaturilor existenţial perfecte ale Paradisului-Havona cu finalitarii ajunşi la perfecţiune prin experienţă, care se ridică din universurile evolutive, ambele tipuri ajung să se elibereze de limitările înnăscute, şi astfel pot încerca împreună să atingă înălţimile sublime ale statutului ultim al creaturii.

32:3.13 (362.2) Aceste tranzacţii ale creaturilor sunt repercusiunile universale ale acţiunilor şi reacţiunilor în interiorul Deităţii Septuple, în care divinitatea eternă a Trinităţii Paradisului este unită cu divinitatea în evoluţie a Creatorilor Supremi ai universurilor temporal-spaţiale în, prin şi cu Deitatea Fiinţei Supreme care actualizează puterea.

32:3.14 (362.3) Creatura perfectă prin divinitate şi creatura ajunsă la perfecţiune prin evoluţie sunt egale în ceea ce priveşte gradul de potenţial al divinităţii, însă ele sunt diferite ca specii. Fiecare dintre ele trebuie să depindă de cealaltă pentru a atinge supremaţia serviciului. Suprauniversurile evolutive depind de universul perfect al Havonei pentru a oferi educaţia finală cetăţenilor lor ascendenţi, însă la fel se întâmplă şi cu universul central perfect, care are nevoie de existenţa universurilor pe cale de perfecţionare pentru a oferi deplina dezvoltare locuitorilor săi descendenţi.

32:3.15 (362.4) Cele două manifestări primordiale ale realităţii finite, perfecţiunea înnăscută şi perfecţiunea dobândită prin evoluţie, indiferent că sunt personalităţi sau universuri, sunt coordonate, dependente şi integrate. Fiecare are nevoie de cealaltă pentru ca funcţiunea, serviciul şi destinul lor să devină complete.

4. Relaţia lui Dumnezeu cu un univers local

32:4.1 (362.5) Să nu aveţi impresia că, datorită faptului că Tatăl Universal a delegat altora o atât de mare parte din el însuşi şi din puterea sa, el este un membru tăcut sau inactiv al asocierii Deităţilor. Făcând abstracţie de domeniile personalităţii şi de acordarea de Ajustori, el este în aparenţă cea mai puţin activă dintre Deităţile Paradisului, prin aceea că permite coordonaţilor săi în Deitate, Fiilor săi şi numeroaselor inteligenţe create, să înfăptuiască atât de multe lucruri spre îndeplinirea ţelului său etern. El este membrul tăcut al trio-ului creativ doar în sensul că nu face niciodată nimic din ceea ce oricare din asociaţii săi coordonaţi sau subordonaţi pot face.

32:4.2 (362.6) Dumnezeu înţelege pe deplin nevoia fiecărei creaturi inteligente de a acţiona şi a experimenta şi de aceea, în orice situaţie, indiferent că este vorba de destinul unui univers sau de binele celei mai umile dintre creaturile sale, Dumnezeu se retrage din activitate în favoarea galaxiei sau a personalităţilor create sau Creatoare care intervin prin firea lor, între el însuşi şi orice situaţie universală sau eveniment creativ date. Însă cu toată această retragere, această desfăşurare de coordonare infinită, există din partea lui Dumnezeu o participare efectivă, literală şi personală în aceste evenimente, prin intermediul acestor agenţi şi al acestor personalităţi desemnate. Tatăl lucrează în şi prin aceste canale pentru bunăstare întregii sale vaste creaţii.

32:4.3 (363.1) În ceea ce priveşte strategia, conducerea şi administrarea unui univers local, Tatăl Universal acţionează în persoana Fiului său Creator. În raporturile reciproce dintre Fiii lui Dumnezeu, în asocierile de grup ale personalităţilor care îşi au originea în a Treia Sursă-Centru, sau în relaţiile dintre toate celelalte creaturi, cum ar fi fiinţele umane, Tatăl Universal nu intervine niciodată. Legea Fiului Creator, guvernarea Părinţilor Constelaţiei, Suveranii Sistemelor şi Prinţii Planetari - politica şi procedurile stabilite pentru acel univers - sunt întotdeauna prevalente. Nu există nici o împărţire a autorităţii; nu există niciodată nici un conflict între puterea divină şi ţelul divin. Deităţile sunt într-un acord perfect şi etern.

32:4.4 (363.2) Fiul Creator guvernează suprem în toate chestiunile de asocieri etice, în relaţiile oricărei diviziuni de creaturi cu orice altă clasă de creaturi sau dintre doi sau mai mulţi indivizi din interiorul oricărui grup dat; un astfel de plan nu înseamnă însă că Tatăl Universal nu poate interveni în propria sa manieră şi că nu poate face tot ceea ce i-ar satisface mintea divină cu orice creatură individuală din întreaga creaţie, în funcţie de statutul actual sau de perspectivele viitoare ale individului respectiv şi conform planului etern şi ţelului infinit al Tatălui.

32:4.5 (363.3) În creaturile muritoare înzestrate cu voinţă, Tatăl este efectiv prezent prin Ajustorul Interior, un fragment al spiritului său prepersonal; iar Tatăl reprezintă şi sursa personalităţii unei astfel de creaturi muritoare înzestrată cu voinţă.

32:4.6 (363.4) Aceşti Ajustori ai Gândirii, dăruiţi de Tatăl Universal, sunt relativ izolaţi; ei locuiesc în minţile umane, însă nu au nici o legătură perceptibilă cu chestiunile etice ale unei creaţii locale. Ei nu sunt coordonaţi direct nici cu serviciul serafic, nici cu administrarea sistemelor, a constelaţiilor sau a unui univers local, nici măcar cu guvernarea unui Fiu Creator, a cărui voinţă este legea supremă a universului său.

32:4.7 (363.5) Ajustorii Interiori reprezintă unul dintre modurile de contact separate, însă unificate, ale lui Dumnezeu cu creaturile din creaţia sa aproape infinită. Cel care este invizibil muritorilor îşi manifestă astfel prezenţa, iar dacă ar fi posibil, el ni s-ar arăta şi în alte chipuri, însă o astfel de revelaţie suplimentară nu este divin posibilă.

32:4.8 (363.6) Noi putem vedea şi înţelege mecanismul prin care Fiii se bucură de cunoaşterea intimă şi completă a universurilor din jurisdicţia lor; însă nu putem înţelege pe deplin metodele prin care Dumnezeu este atât de complet şi de personal la curent cu detaliile universului universurilor, cu toate că putem cel puţin înţelege calea prin care Tatăl Universal poate primi informaţii referitoare la fiinţele imensei sale creaţii şi îşi poate manifesta prezenţa sa în faţa lor. Prin intermediul circuitului personalităţii, Tatăl este informat - ia personal la cunoştinţă - de toate gândurile şi acţiunile tuturor fiinţelor din toate sistemele şi din toate universurile întregii creaţii. Cu toate că nu putem înţelege pe deplin această tehnică a comuniunii lui Dumnezeu cu copiii săi, putem fi întăriţi în încredinţarea că „Domnul îşi cunoaşte copiii,” şi că pentru fiecare dintre noi „ţine seama de locul unde am fost născuţi.”

32:4.9 (363.7) În universul vostru şi în inima voastră, Tatăl Universal este prezent, în sens spiritual, prin unul dintre cele Şapte Spirite Maestru ale reşedinţei centrale şi, mai ales, prin Ajustorul divin care trăieşte şi lucrează şi aşteaptă în profunzimile minţii muritoare.

32:4.10 (363.8) Dumnezeu nu este o personalitate egocentrică; Tatăl se dăruieşte liber pe sine creaţiei sale şi creaturilor sale. El trăieşte şi acţionează nu numai în Deităţi, ci şi în Fiii săi, pe care îi însărcinează să facă tot ceea ce le este divin posibil să facă. Tatăl Universal a renunţat la orice funcţie pe care o poate îndeplini o altă fiinţă., iar aceasta este la fel de adevărat pentru omul muritor, cât şi pentru Fiul creator care guvernează în locul lui Dumnezeu în cartierul general al unui univers local. Astfel, putem vedea punerea în practică a iubirii ideale şi infinite a Tatălui Universal.

32:4.11 (364.1) În această dăruire universală de sine, avem dovada deplină atât a măreţiei, cât şi a generozităţii naturii divine a Tatălui. Dacă Dumnezeu s-a abţinut de a da din sine totul creaţiei universale, este pentru că, din acea rămăşiţă, el revarsă, cu o generozitate nestăvilită, Ajustorii Gândirii peste muritorii tărâmului, Veghetorii de Mister din timp, care sălăşluiesc cu atâta răbdare în candidaţii muritori la viaţa eternă.

32:4.12 (364.2) Tatăl Universal s-a revărsat pe sine, ca să zicem aşa, pentru a îmbogăţi toată creaţia cu posesiunea personalităţii şi cu potenţialul de împlinire spirituală. Dumnezeu ni s-a dăruit pentru ca noi să putem fi asemenea lui, şi nu a păstrat pentru sine putere şi glorie decât atâta cât este necesar pentru întreţinerea acestor lucruri pentru iubirea cărora s-a despuiat astfel de toate celelalte lucruri.

5. Ţelul etern şi divin

32:5.1 (364.3) Există un ţel măreţ şi glorios în marşul universurilor prin spaţiu. Toate luptele voastre de muritori nu sunt zadarnice. Noi facem cu toţii parte dintr-un plan imens, un proiect gigantic, iar imensitatea întreprinderii este cea care face imposibil să se vadă foarte mult din aceasta la un moment dat şi într-o viaţă dată. Noi suntem cu toţii o parte dintr-un proiect etern, pe care Dumnezeii îl supraveghează şi îl pun în aplicare. Întregul mecanism minunat şi universal se mişcă maiestuos prin spaţiu în cadenţa muzicii gândirii infinite şi a ţelului etern a Primei Surse-Centru.

32:5.2 (364.4) Ţelul etern al Dumnezeului etern este un ideal spiritual elevat. Evenimentele din timp şi luptele existenţei materiale nu reprezintă decât eşafodajul provizoriu care face legătura cu cealaltă parte, cu ţinutul făgăduit al realităţii spirituale şi al existenţei celeste. Desigur voi, muritorii, găsiţi că este dificil să pricepeţi ideea unui ţel etern; sunteţi aproape incapabili să înţelegeţi gândul de eternitate, ideea de ceva care nu începe şi nu se termină niciodată. Tot ceea ce vă este familiar are un sfârşit.

32:5.3 (364.5) În ceea ce priveşte o viaţă individuală, durata unui tărâm, ori cronologia oricărei serii de evenimente interconectate, pare a fi vorba de un interval de timp izolat; totul pare a avea un început şi un sfârşit. Şi s-ar părea că o serie de asemenea experienţe, vieţi, epoci sau ere, atunci când este aranjată în mod secvenţial, are aspectul unei linii drepte, un eveniment izolat în timp, brăzdând pentru o clipă ca un fulger chipul infinit al eternităţii. Însă atunci când privim toate acestea din culise, o viziune mai sintetică şi o înţelegere mai completă sugerează că o astfel de explicaţie este nenimerită, dezlânată, şi cu totul nepotrivită pentru a explica tranzacţiile din timp şi pentru a le corela cumva cu ţelurile subiacente şi cu reacţiile fundamentale ale eternităţii.

32:5.4 (364.6) Pentru a da explicaţii minţii muritorilor, mie mi se pare mai nimerit să se conceapă eternitatea ca pe un ciclu, iar ţelul etern ca pe un cerc nemărginit, un ciclu al eternităţii sincronizat oarecum cu ciclurile materiale tranzitorii ale timpului. În ceea ce priveşte sectoarele timpului conectate cu cercul eternităţii şi făcând parte din el, suntem siliţi să recunoaştem că astfel de epoci temporare se nasc, trăiesc şi mor la fel cum fiinţele din timp se nasc, trăiesc şi mor. Majoritatea fiinţelor umane mor deoarece, neatingând nivelul spiritual de contopire cu Ajustorul, metamorfoza morţii constituie singurul proces posibil prin care pot scăpa de lanţurile timpului şi de legăturile creaţiei materiale, fiind prin urmare capabile să intre în cadenţă cu procesiunea progresivă a eternităţii. Supravieţuind vieţii de încercare în timp şi existenţei materiale, devine posibil pentru voi să mergeţi în continuare în legătură cu eternitatea, fie şi numai ca o parte a ei, într-o nesfârşită rotaţie împreună cu lumile spaţiului în jurul cercului epocilor eterne.

32:5.5 (365.1) Sectoarele timpului sunt la fel ca scânteierile personalităţii în formă temporală; ele apar pentru un anotimp, după care dispar din câmpul viziunii umane, doar pentru a apărea ca noi actori şi factori de continuitate în viaţa mai înaltă a rotirii nesfârşite în jurul cercului etern. Eternitatea nu se poate concepe ca parcurgerea unei linii drepte, de vreme ce noi credem într-un univers delimitat, care se mişcă pe o imensă elipsă în jurul aşezământului central al Tatălui Universal.

32:5.6 (365.2) De fapt, eternitatea este incomprehensibilă pentru mintea finită din timp. Pur şi simplu nu o puteţi nici sesiza nici înţelege. Nu o pot nici eu vizualiza pe deplin, şi chiar dacă aş face-o, mi-ar fi cu neputinţă să comunic conceptul meu minţii umane. Cu toate acestea, am făcut tot ceea ce mi-a stat în putinţă pentru a descrie ceva din punctul nostru de vedere, pentru a vă transmite cumva din înţelegerea noastră asupra lucrurilor eterne. Mă străduiesc să vă ajut să vă cristalizaţi gândurile asupra acestor valori a căror natură este infinită şi de importanţă eternă.

32:5.7 (365.3) În mintea lui Dumnezeu există un plan care îmbrăţişează fiecare creatură din imensele sale domenii, iar acest plan este un ţel etern de oportunităţi nelimitate, de progres nelimitat şi de viaţă nesfârşită., iar comorile infinite ale unei astfel de cariere incomparabile vă răsplătesc eforturile!

32:5.8 (365.4) Ţelul eternităţii este înainte! Aventura dobândirii divinităţii se aşterne în faţa voastră! Cursa pentru perfecţiune a început! Oricine vrea poate să intre, iar o victorie certă va încununa eforturile fiecărei fiinţe umane care va alerga în cursa credinţei şi a încrederii, ascultând la fiecare pas îndrumările Ajustorului interior şi fiind sub călăuzirea bunului spirit al Fiului Universului, care s-a răspândit atât de liber asupra tuturor timpurilor.

32:5.9 (365.5) [Prezentat de un Puternic Mesager ataşat temporar Consiliului Suprem al Nebadonului şi afectat acestei misiuni de Gabriel din Salvington.]





Back to Top